Acasă Blog Pagina 74

Pete albe pe piele – cauze și tratamente posibile

Mariana Felvinczi
-
1
Pete albe pe piele – cauze și tratamente posibile

Petele albe pe piele pot apărea din diverse motive, iar dimensiunea lor variază de la puncte mici la pete mai mari. Aceste modificări de culoare pot afecta orice zonă a corpului, inclusiv gâtul, umerii, partea superioară a spatelui, gambele sau antebrațele.

Decolorarea pielii este, de obicei, rezultatul unei pierderi de pigment (hipopigmentare) și poate afecta orice persoană, indiferent de sex sau culoare a pielii. Totuși, petele albe sunt mai vizibile pe pielea mai închisă la culoare din cauza contrastului evident.

Există mai multe cauze pentru apariția petelor albe, cum ar fi vitiligo, infecții, boli autoimune, alergii sau leziuni ale pielii. Din fericire, există și remedii care pot ajuta la reducerea aspectului acestor pete.

Termenul medical pentru petele albe pe piele este hipopigmentare. Dr. Stephanie S. Gardner, dermatolog, explică faptul că petele albe apar atunci când producția de melanină, pigmentul responsabil pentru culoarea pielii, părului și ochilor, este redusă.

Să explorăm cele mai frecvente cauze ale petelor albe pe piele și tratamentele disponibile pentru a reduce aspectul acestora.

Cauze și tratamente pentru petele albe pe piele

  1. Leziuni ale pielii

Leziunile pielii reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale petelor albe. Acestea pot fi provocate de arsuri, arsuri solare, acnee sau orice altă afecțiune care deteriorează pielea. Această afecțiune este cunoscută drept hipopigmentare post-inflamatorie.

Dacă pielea nu a suferit leziuni recente, este important să o tratezi cât mai rapid pentru a preveni deteriorarea melanocitelor, celulele care produc melanina, și pentru a evita hipopigmentarea.

Tratament:

  • Gel de aloe vera: Aplică gel de aloe vera direct pe zona afectată de 3 ori pe zi. Aloe vera are proprietăți antiinflamatoare, antioxidante și antimicrobiene, hidratează pielea și protejează împotriva deteriorării suplimentare. Un articol publicat în Pharmacognosy Review subliniază că aloe vera poate fi utilizată pentru tratarea tulburărilor de pigmentare.
  • Hamamelis: Hamamelisul este un remediu natural eficient datorită proprietăților sale antibacteriene, antiinflamatoare și astringente, fără a usca pielea. Amestecă câteva picături de ulei esențial de arbore de ceai și ulei de lavandă cu o uncie de hamamelis, apoi aplică pe zona afectată cu un tampon de bumbac.
  1. Eczeme sau psoriazis

Eczemele și psoriazisul pot provoca, de asemenea, pete albe pe piele. Cercetările efectuate de Universitatea Rockefeller arată că, în timpul unui episod acut de eczemă sau psoriazis, anumite proteine din celule inhibă producția de melanină, ceea ce duce la apariția petelor albe. În unele cazuri, după ce inflamația se reduce, petele pot deveni mai închise, fenomen numit hiperpigmentare.

Despre psoriazis poți citi aici:Cum sa scapi de psoriazis? Stafuri si tratamente naturiste 

Tratament:

  • Aloe vera și hamamelis: Aplică aceste remedii în același mod ca pentru leziunile pielii.
  • Ulei de cocos: Uleiul de cocos este eficient pentru tratarea eczemelor și psoriazisului datorită proprietăților sale antibacteriene și acizilor grași care hrănesc pielea. Studiile arată că este un ingredient natural excelent pentru aceste afecțiuni.
  • Oțet de mere: Amestecă părți egale de oțet de mere și apă, apoi aplică pe zona afectată cu un tampon de bumbac. După aplicare, hidratează pielea cu ulei de cocos pentru a preveni uscarea.
  1. Tinea versicolor (pitiriazis versicolor) – infecții fungice

Tinea versicolor este o infecție fungică ce poate provoca decolorarea pielii și pete albe. Conform Colegiului American de Dermatologie, ciuperca produce un acid care modifică culoarea pielii. Aceste pete nu se bronzează, ceea ce le face să pară albe în contrast cu pielea din jur.

Tratament:

  • Ulei de arbore de ceai: Colegiul American de Dermatologie recomandă folosirea unui produs de curățare antifungic. Poți prepara unul acasă amestecând 8-10 picături de ulei de arbore de ceai cu 30 ml de gel de duș obișnuit. Aplică pe zona afectată, lasă să acționeze câteva minute, apoi clătește.
  • Alte remedii naturale includ: ulei de cocos, oțet de mere și aloe vera.
  1. Vitiligo

Vitiligo este o afecțiune care provoacă frecvent pete albe pe piele. Dr. Melissa Conrad Stöppler de la WebMD explică faptul că vitiligo este considerată o boală autoimună care distruge melanocitele, celulele responsabile de producerea pigmentului.

Despre vitiligo aveți mai multe informații aici: Vitiligo: Ce este, cauze, simptome și tratamente eficiente

Tratament:

  • Protejează pielea de razele UV folosind o cremă cu SPF de minimum 30 sau acoperind zonele afectate. Aceasta reduce contrastul dintre pielea normală și cea decolorată.
  • Un studiu din 1999 a arătat că peeling-ul chimic cu fenol (acid carbolic) poate ajuta la repigmentarea petelor cauzate de vitiligo.
  • Pentru mai multe informații, consultă articolul: Vitiligo: tipuri, simptome, cauze, riscuri, complicații, diagnostic și tratament.
  1. Hipomelanoza gutată idiopatică (IGH)

IGH este o afecțiune caracterizată prin apariția petelor albe, în special pe gambe și antebrațe. Colegiul American de Dermatologie notează că nu se cunoaște cu exactitate cauza IGH, dar aceasta ar putea fi legată de expunerea la razele UV.

Tratament:

  • Folosește o cremă cu SPF ridicat și evită expunerea excesivă la soare.
  • Un studiu a arătat că peeling-ul cu fenol timp de 3 luni poate îmbunătăți aspectul pielii în până la 75% din cazuri, fiind o opțiune accesibilă pentru tratarea IGH.
  1. Lichen scleros

Lichenul scleros este o afecțiune mai puțin frecventă care provoacă pete albe, mai subțiri decât pielea normală. Afectează în principal femeile aflate la menopauză, dar poate apărea și la bărbați. Zonele afectate, adesea în regiunea genitală sau anală, pot fi dureroase și pot prezenta mâncărimi. Pielea subțire se poate rupe și sângera mai ușor.

Tratament:

  • Consultă un medic dacă simptomele se agravează, deoarece lichenul scleros poate fi legat de tulburări autoimune sau dezechilibre hormonale.
  • Hidratează pielea cu un produs adecvat și evită dușurile lungi și fierbinți.
  1. Morfea

Morfea este o afecțiune rară care provoacă decolorarea pielii, inclusiv pete albe. De obicei, nu este dureroasă și dispare de la sine.

Tratament:

  • Hidratează pielea cu uleiuri naturale, cum ar fi uleiul de avocado, migdale dulci, sâmburi de piersici, sâmburi de caise sau semințe de struguri.
  • Evită dușurile lungi și fierbinți pentru a preveni uscarea pielii.
  • Am structurat textul cu subtitluri clare pentru a facilita citirea.
  • Am păstrat toate informațiile relevante, dar le-am organizat mai logic.
  • Am corectat denumirile și termenii medicali (ex. „hipomelanoza hipotida idiopatica” → „hipomelanoza gutată idiopatică”).

Cuvânt final

Petele albe pe piele pot avea cauze variate, de la leziuni minore la afecțiuni mai complexe, precum vitiligo sau infecții fungice. Identificarea cauzei exacte este esențială pentru un tratament eficient. Consultați un dermatolog pentru un diagnostic precis și un plan de tratament personalizat, mai ales dacă petele persistă sau se agravează. Hidratarea pielii, protecția solară și remediile naturale, precum aloe vera sau uleiul de cocos, pot fi de ajutor în multe cazuri, dar nu înlocuiesc sfatul medical.

Resurse medicale:

Hypopigmentation and skin.

Biological properties and clinical effectiveness of Aloe vera.

Plants used to treat skin diseases.

Medicinal plants in treatment of inflammatory skin diseases.

Skin discoloration in psoriasis.

Antibacterial and emollient effects of coconut oil.

Tinea versicolor.

Tea tree oil: A review of antimicrobial medicinal properties.

Treatment of dandruff with 5% tea tree oil.

Vitiligo and loss of skin color.

Vitiligo home remedies.

Chemical peeling with phenol.

Idiopathic guttate hypomelanosis.

Therapeutic wounding 88% phenol in IGH.

Lichen sclerosus.

Morphea.

Tensiune arteriala crescuta (hipertensiune arteriala) – Ce inseamna?

Mariana Felvinczi
-
4
Tensiune arteriala crescuta (hipertensiune arteriala) – Ce inseamna?

Tensiune arteriala crescuta sau hipertensiune arteriala apare atunci cand tensiunea arteriala creste la niveluri peste normal. Masurarea tensiunii arteriale ia in considerare cantitatea de sange care trece prin vasele de sange si cantitatea de rezistenta pe care o intalneste sangele in timp ce inima este pompata.

Arterele inguste maresc rezistenta. Cu cat arterele sunt mai inguste, cu atat tensiunea arteriala este mai mare. Pe termen lung, cresterea presiunii poate provoca probleme de sanatate, inclusiv boli de inima.

Hipertensiunea arteriala este destul de comuna. De fapt, deoarece liniile directoare s – au schimbat recent, se asteapta ca aproape jumatate dintre adultii sa fie diagnosticati cu aceasta afectiune.

Hipotensiunea se dezvolta de obicei in mai multi ani. De obicei, nu observi nici un simptom. Dar chiar si fara simptome, tensiunea arteriala ridicata poate provoca leziuni vaselor sanguine si organelor, in special creierului, inimii, ochilor si rinichilor.

Detectarea precoce este importanta. Masurarea periodica a tensiunii arteriale te ajuta pe tine si medicul specialist sa observe orice modificare. Daca tensiunea arteriala este ridicata, medicul iti poate cere sa verifici tensiunea arteriala timp de cateva saptamani pentru a vedea daca numarul ramane ridicat sau revine la normal.

Tratamentul pentru hipertensiune arteriala include medicamente pe baza de prescriptie medicala si schimbari in stilul de viata. Daca afectiunea nu este tratata, aceasta poate duce la probleme de sanatate, inclusiv atac de cord si accident vascular cerebral.

Simptome hipertensiune

Hipertensiunea este, de obicei, o stare silentioasa. Multi oameni nu simt nici un simptom. Poate dura ani sau chiar decenii pentru ca starea sa atinga niveluri suficient de severe pentru ca simptomele sa devina evidente. Chiar si asa, aceste simptome pot fi atribuite altor probleme.

Simptomele hipertensiunii arteriale severe pot include:

Aceste simptome necesita asistenta medicala imediata. Ele nu apar deloc cu hipertensiune arteriala, dar se asteapta ca un simptom al acestei afectiuni sa apara poate fi fatal.

Cel mai bun mod de a afla daca aveti hipertensiune arteriala este sa masori regulat tensiunea arteriala. Majoritatea cabinetelor medicale fac o citire a tensiunii arteriale la fiecare vizita.

Daca ai doar un examen fizic pe an, discuta cu medicul despre riscul tensiuni arteriale ridicata si alte probleme care ar putea fi necesare pentru a va ajuta sa ao o tensiunea arterial normala.

De exemplu, daca ai un istoric familial de boala cardiaca sau factori de risc pentru dezvoltarea bolii, medicul de familie poate recomanda sa verifici tensiunea arteriala de doua ori pe an. Acest lucru va ajuta monitorizezi daca apar ceva probleme.

Cauze tensiune arterial crescuta (hipertensiune arterial)

Exista doua tipuri de hipertensiune arteriala. Fiecare tip are o alta cauza.

Hipertensiunea primara

Hipertensiunea primara este, de asemenea, numita hipertensiune esentiala. Acest tip de hipertensiune arteriala se dezvolta in timp fara o cauza identificabila. Majoritatea oamenilor au acest tip de hipertensiune arteriala.

Cercetatorii inca nu stiu care mecanisme cauzeaza o crestere a tensiunii arteriale. O combinatie de factori poate juca un rol. Acesti factori includ:

  • Genele: Unii oameni sunt predispusi genetic la hipertensiune arteriala. Aceasta se poate datora mutatiilor genetice sau anomaliilor genetice mostenite de la parinti.
  • Schimbari fizice: Daca se schimba ceva in corpul tau, poti incepe sa ai probleme in intregul corp. Tensiunea arteriala crescuta poate fi una dintre aceste probleme. De exemplu, schimbarile in functia renala datorate imbatranirii pot fi considerate a afecta echilibrul natural al sarurilor si fluidele organismului. Aceasta modificare poate creste tensiunea arteriala a corpului.
  • Mediul: In timp, alegerile nesanatoase ale stilului de viata, cum ar fi lipsa activitatii fizice si dieta inadecvata, iti pot afecta corpul. Alegerea stilului de viata poate duce la probleme de greutate. Daca esti supraponderal sau obez poate creste riscul de hipertensiune arteriala.

Hipertensiunea arteriala secundara

Hipertensiunea secundara apare de obicei rapid si poate deveni mai severa decat hipertensiunea primara. Mai multe afectiuni care pot cauza hipertensiune arteriala secundara includ:

  • boli de rinichi
  • obstructiva apnee in somn
  • defecte cardiace congenitale
  • probleme cu tiroida
  • efectele secundare ale medicamentelor
  • utilizarea drogurilor ilegale
  • consumul de alcool sau utilizarea cronica
  • glandele suprarenale
  • anumite tumori endocrine

Diagnostic hipertensiune (tensiune arteriala ridicata)

Diagnosticarea hipertensiunii arteriale este la fel de simpla ca o citire a tensiunii arteriale. Majoritatea cabinetelor medicale verifica tensiunea arteriala in cadrul unei vizite de rutina. Daca nu a fost masurata tensiunea arteriala la urmatoarea vizita, solicita una.

Daca tensiunea arteriala este crescuta, medical, poate cere sa masori tensiunea pentru cateva zile sau saptamani. Un diagnostic de hipertensiune arteriala este rar dat dupa o singura masurare. Medicul trebuie sa vada dovezi ale unei probleme persistente. Acest lucru se datoreaza faptului ca mediul poate contribui la cresterea tensiunii arteriale, cum ar fi stresul pe care il poti simti in timp ce te aflati in cabinetul medicului. De asemenea, nivelul tensiunii arteriale se schimba pe tot parcursul zilei.

Daca tensiunea arteriala ramane ridicata, medicul va efectua probabil mai multe teste pentru a exclude conditiile care stau la baza. Aceste teste pot include:

  • verificarea urinei
  • analiza colesterolului si alte teste de sange
  • teste pentru activitatea electrica a inimii cu o electrocardiograma (EKG, denumita uneori ECG)
  • ultrasunet inima sau rinichi

Aceste teste ajuta medicul sa identifice orice probleme minore care pot provoca hipertensiunea arteriala. De asemenea, medicul pot observa efectele pe care le-ar fi putut exercita tensiunea arteriala asupra organelor lor.

In acest timp, medicul poate incepe tratarea hipertensiunii arteriale. Tratamentul precoce poate reduce riscul de deteriorare permanenta.

Optiuni de tratament pentru tensiune arteriala crescuta

Mai multi factori ajuta medicul sa determine cea mai buna optiune de tratament pentru tine. Acesti factori includ tipul de hipertensiune arteriala pe care o ai si ce cauze au fost identificate.

Optiuni pentru tratamentul hipertensiunii primare

Daca medicul te diagnosticheaza cu hipertensiune primara, schimbarile in stilul de viata pot ajuta la reducerea hipertensiunii arteriale. Daca modificarile stilului de viata nu sunt suficiente sau daca acestea nu mai sunt eficiente, medicul va prescrie medicamente.

Optiunile de tratament pentru hipertensiunea secundara

Daca medicul descopera o problema care provoaca hipertensiunea arteriala, tratamentul se va concentra asupra acelei alte afectiuni. De exemplu, daca un medicament pe care ai inceput sa il administrezi determina cresterea tensiunii arteriale, medicul va incerca alte medicamente care nu au acest efect secundar.

Uneori, hipertensiunea arteriala persista in ciuda tratamentului pentru cauza principala. In acest caz, medicul va sugera modificari ale stilului de viata si va prescrie medicamente pentru a scadea tensiunea arteriala.

Planurile de tratament pentru hipertensiune arteriala evolueaza adesea. Ceea ce a a fost initial poate deveni mai putin util in timp. Medicul va continua sa imbunatateasca tratamentul.

Medicamente pentru hipertensiune arteriala

Multi oameni trec printr-o faza de incercare si de eroare cu medicamente pentru tensiunea arteriala. Este posibil sa trebuiasca sa incerci medicamente diferite pana cand gasesti una sau o combinatie de medicamente care functioneaza pentru tine.

Unele dintre medicamentele utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale includ:

  • Beta-blocante: Beta- blocantele fac inima ta sa bata mai lent si cu mai putina forta. Aceasta reduce cantitatea de sange pompat prin artere cu fiecare batere, ceea ce scade tensiunea arteriala. De asemenea, blocheaza anumiti hormoni din organism care pot creste tensiunea arteriala.
  • Diuretice: Nivelurile ridicate de sodiu si excesul de lichid din organism pot creste tensiunea arteriala. Diureticele, ajuta rinichii sa elimine excesul de sodiu din organism.
  • Inhibitorii ACE: Angiotensina este o substanta chimica care determina ingustarea vaselor de sange si a peretilor arteriali. ACE (inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei) impiedica organismul sa produca atat de mult din acest produs chimic. Acest lucru ajuta la relaxarea vaselor de sange si la scaderea tensiunii arteriale.
  • Antagonistii receptorilor angiotensinei II (ARB): Desi inhibitorii ACE urmaresc sa previna producerea de angiotensina, ARB-urile blocheaza legarea angiotensinei la receptori. Fara chimicale, vasele de sange nu se vor ingusta. Aceasta ajuta la relaxarea vaselor si la scaderea tensiunii arteriale.
  • Blocante ale canalelor de calciu: Aceste medicamente impiedica o parte din calciu sa intre in muschiul inimii. Acest lucru duce la scaderea ritmului cardiac si scaderea tensiunii arteriale. Aceste medicamente actioneaza si pe vasele de sange, determinandu-le sa se relaxeze si sa scada tensiunea arteriala chiar mai mult.
  • Alfa-2 agonisti: Acest tip de medicamente modifica impulsurile nervoase care determina ingustarea vaselor de sange. Acest lucru ajuta la relaxarea vaselor de sange, ceea ce duce la scaderea tensiunii arteriale.

Remediile naturiste pentru hipertensiunea arteriala (tensiune arteriala crescuta)

Modificarile sanatoase ale stilului de viata te pot ajuta sa controlezi factorii care cauzeaza hipertensiune arteriala. Iata cateva dintre cele mai bune remedii.

Alimentatie sanatoasa

O alimentatie sanatoasa pentru inima este vitala pentru a ajuta la reducerea hipertensiunii arteriale. De asemenea, este important sa controlezi hipertensiunea arteriala aflata sub control si sa reduci riscul complicatiilor. Aceste complicatii includ boli de inima, accident vascular cerebral si atac de cord.

O dieta sanatoasa pentru sanatate subliniaza alimentele care includ:

  • fructe
  • legume
  • cereale integrale
  • proteine ​​slabe cum ar fi peste

Cresterea activitatii fizice

Pentru a avea o greutate sanatoasa ar trebui sa se includa o activitate fizica mai activa. Pe langa faptul ca te ajuta sa slabesti, exercitiile fizice pot ajuta la reducerea stresului, la scaderea tensiunii arteriale in mod natural si la intarirea sistemului cardiovascular.

Trebuie sa ai in vedere 150 de minute de activitate fizica moderata in fiecare saptamana. Sunt cam 30 de minute de cinci ori pe saptamana.

Atingerea unei greutati sanatoase

Daca esti supraponderal sau obez, pierderea in greutate printr-o dieta sanatoasa pentru inima si cresterea activitatii fizice poate ajuta la reducerea tensiunii arteriale.

Controlul stresului

Sporul este o modalitate foarte buna de a gestiona stresul. Alte activitati ar putea fi, de asemenea, de ajutor. Acestea includ:

  • meditatie
  • respiratia profunda
  • masaj
  • relaxare musculara
  • yoga sau tai chi

Toate acestea sunt tehnici dovedite de reducere a stresului. Avand unui somn adecvat poate, de asemenea, ajuta la reducerea nivelului stresului.

Adoptarea unui stil de viata fara vicii

Daca esti un fumator, incearca sa renuntati la fumat. Produsele chimice din fumul de tutun afecteaza tesuturile corpului si ingroasa peretii vaselor de sange.

Daca consume in mod obisnuit prea mult alcool sau esti depend de alcool, cauta ajutor pentru a reduce cantitatea de alcool pe care o bei sau o intrerupi cu totul. Alcoolul poate creste tensiunea arteriala.

Recomandari dietetice pentru persoanele cu tensiune arteriala crescuta

Una dintre cele mai usoare cai de a trata hipertensiunea arteriala si de a evita posibile complicatii este prin dieta. Ce mananci poate ajuta foarte mult la atenuarea sau eliminarea hipertensiunii.

Iata cateva dintre cele mai frecvente recomandari dietetice pentru persoanele cu hipertensiune arteriala.

Mananca mai putina carne si mai multe legume si fructe

O dieta bazata pe legume si fructe este o modalitate usoara de a creste aportul de fibre si de a reduce cantitatea de sodiu si grasimi saturate si trans nesanatos mancand produse lactate si carne. Consuma mai multe fructe, legume, verdeturi si cereale integrale. In loc de carne rosie, opteaza pentru proteine ​​sanatoase slabe cum ar fi peste, pui sau tofu.

Consuma mai putina sare

Persoanele cu hipertensiune arteriala si cele cu un risc crescut de boli de inima poate fi necesar pentru a mentine aportul zilnic de sodiu de la 1500 pana la 2300 de miligrame pe zi. Cel mai bun mod de a reduce sodiul este de a gati mai des acasa. Evitasa mananci alimente la restaurante sau alimente preambalate, adesea foarte bogate in sodiu.

Elimina dulciurile

Alimentele si bauturile ce contin zahar au calorii multe, dar nu au un continut nutritional. Daca vrei ceva dulce, incerca sa mananci fructe proaspete sau cantitati mici de ciocolata amara care nu a fost indulcita cu zahar. Studiile sugereaza ca consumul regulat de ciocolata amara poate reduce tensiunea arteriala.

Hipertensiune arteriala in timpul sarcinii

Femeile cu hipertensiune ar putea avea copii sanatosi, in ciuda faptului ca au suferit boala. Dar poate fi periculos pentru mama si copil daca nu este monitorizata indeaproape si administrata in timpul sarcinii.

Femeile cu tensiune arteriala crescuta au mai multe sanse de a dezvolta complicatii. De exemplu, femeile gravide cu hipertensiune arteriala pot avea problem la functionarea rinichilor. Bebelusii nascuti de mamele cu hipertensiune arteriala pot fi subponderali la nastere sau nascuti prematur.

Unele femei pot dezvolta hipertensiune arteriala in timpul sarcinii. Pot dezvolta mai multe tipuri de probleme de tensiune arteriala ridicata. Conditia trece adesea cand copilul se naste. Dezvoltarea hipertensiunii arteriale in timpul sarcinii poate creste riscul aparitiei hipertensiunii arteriale mai tarziu in viata.

Preeclampsia

In unele cazuri, femeile gravide cu hipertensiune arteriala pot dezvolta preeclampsie in timpul sarcinii. Aceasta conditie de crestere a tensiunii arteriale poate provoca complicatii la nivelul rinichilor si al altor organe. Acest lucru poate duce la niveluri ridicate de proteine ​​in urina, probleme cu functia hepatica, lichid in plamani sau probleme vizuale.

Pe masura ce aceasta situatie se inrautateste, riscurile cresc atat pentru mama, cat si pentru copil. Preeclampsia poate duce la eclampsie, care provoaca convulsii. Problemele de tensiune arteriala ridicata in timpul sarcinii raman o cauza majora a decesului matern. Complicatiile copilului includ greutatea la nastere scazuta, nasterea prematura si mortalitate la nastere.

Nu exista nici o modalitate cunoscuta de prevenire a pre-eclampsiei, iar singura modalitate de a trata boala este de a da nastere copilului. Daca ai aceasta afectiune in timpul sarcinii, medicul te va insoti indeaproape la complicatii.

Efectele hipertensiunii arteriale asupra corpului

Deoarece hipertensiunea arteriala este adesea o stare silentioasa, aceasta poate provoca leziuni corpului ani de zile inainte ca simptomele sa devina evidente. Daca hipertensiunea nu este tratata, te poti confrunta cu complicatii grave, chiar fatale.

Complicatiile hipertensiunii arteriale includ urmatoarele:

Atac de cord si accident vascular cerebral

Hipertensiunea arteriala face arterele mai dure, mai ferme si mai putin elastice. Aceste deteriorari faciliteaza depozitarea grasimilor alimentare in artere si limiteaza fluxul sanguin. Acest prejudiciu poate duce la cresterea tensiunii arteriale, blocaje si posibil atac de cord si accident vascular cerebral.

Afecteaza inima

Hipertensiunea face ca inima sa functioneze foarte greu. Presiunea crescuta in vasele de sange forteaza muschii inimii sa pompeze mai des si cu mai multa forta decat ar trebui sa faca o inima sanatoasa.

Acest lucru poate cauza o inima marita. Cresterea inimii creste riscul de urmatoarele:

  • insuficienta cardiaca
  • aritmii
  • moarte subita cardiaca
  • atac de cord

Creier deteriorat

Creierul depinde de o alimentare sanatoasa a sangelui bogat in oxigen pentru a functiona corespunzator. Tensiunea arteriala ridicata poate reduce aportul de sange al creierului.

Blocarile temporare ale fluxului sanguin catre creier sunt denumite atacuri ischemice tranzitorii (TIA).

Blocari semnificative in fluxul sanguin determina celulele cerebrale sa moara. Acest lucru este cunoscut sub numele de accident vascular cerebral.

Hipertensiunea necontrolata poate afecta memoria si abilitatea de a invata, de ati aminti, de a vorbi si de a rationa. Tratarea hipertensiunii arteriale de obicei elimina efectele hipertensiunii arteriale necontrolate. Cu toate acestea, reduce riscurile pentru problemele viitoare.

10 remedii naturale pentru sangerari menstruale abundente

Mariana Felvinczi
-
0
10 remedii naturale pentru sangerari menstruale abundente

Multe femei se confrunta frecvent cu probleme menstruale de zi cu zi. Poate cea mai populara ar fi sangerari menstruale abundente, cunoscut medical ca menoragie.

Menstruatia lunga si abundenta dureaza 7 zile. Femeile trebuie sa se lupte si cu alte simptome, cum ar fi dureri abdominale, oboseala, dificultati de respiratie, greata, dureri de cap, modificari ale dispozitiei si slabiciune extrema.

De obicei fetele adolescentele sunt mai sensibile la aceste probleme care tocmai au inceput menstruatia, dar femeile mai in varsta, care se confrunta cu menopauza.

In continuare gasiti 10 remedii pentru sangerari menstruale abundente

Frunze de zmeura

Frunzele de zmeura contin taninuri care intaresc muschii uterin; acest lucru are ca rezultat apoi ameliorarea durerii abdominale. Se adauga 1 lingura de frunze de zmeura rosii la o cana de apa fierbinte. Se acopera timp de aproximativ 10 minute, apoi se strecoara si se bea de 3 ori pe zi. Puteti incepe sa beti infuzia cu o saptamana inainte de a incepe ciclul si continuati pe tot parcursul ciclului.

Otet de mere

Acest lucru functioneaza bine impotriva ciclurilor prelungite. Acesta actioneaza ca un tonic pentru a elimina toxinele din organism. Este, de asemenea, foarte bun la ameliorarea multor simptome. Se amesteca 1 – 2 linguri de otet de mere cu o cana de apa. Beti aceasta solutie de 3 ori pe zi.

Compresa rece

Folosind aceasta tehnica puteti constrange vasele de sange, numit vasoconstrictie, care, la randul sau, ar elimina durerea constanta, menstruatia abundenta. Se pun cuburi de gheata intr-un prosop subtire, apoi se aplica gheata abdomen. Faceti acest lucru timp de aproximativ 15 pana la 20 de minute.

Seminte de coriandru

Acesta va poate ajuta la reglarea ciclului, precum si imbunatateste functiile uterine si echilibreaza hormonii femenini. Adaugati o lingura de seminte de coriandru la 2 cani de apa, apoi fierbeti pana cand cantitatea se reduce la jumatate. Apoi se strecoara lichidul si se adauga miere. Beti aceasta solutie de 2-3 ori pe zi, in timpul ciclului.

Magneziu

Acest mineral este vital pentru echilibrarea hormonilor feminini. Deficienta de magneziu poate duce la un flux sanguin puternic, asa ca consumati alimente bogate in magneziu pentru a ajuta la controlul hemoragiilor profunde. Mancati alimente bogate in magneziu, cum ar fi ovaz, nuci si seminte, avocado, ciocolata neagra, dovleac, suc de fructe si pepene verde. Sau consultati medicul daca aveti in vedere sa luati supliment de magneziu.

Ardei iute

Ardeiul iute poate ajuta la echilibrarea fluxului de sange in tot corpul. Adaugati o lingurita si jumatate de praf de ardei iute la o ceasca de apa calda si adaugati miere. Beti acest amestec de 3 ori pe zi, in timpul ciclului.

Tataneasa

Aceasta planta contracta vasele de sange, ceea ce duce la reducerea sanagerarii. Se pun 2 linguri de Frunze de tataneasa intr – o cana de apa fierbinte, apoi se acopera timp de 20 minute. Beti aceasta infuzie pe perioada ciclului.

Alimente bogate in fier

Fierul este benefic atunci cand este vorba de sangerari menstruale abundente. Poate preveni, de asemenea, anemia. Mananca alimente bogate in fier, cum ar fi legumele de culoare verde inchis, legume, seminte de dovleac, galbenusuri de ou, ficat, carne rosie, stafide, prune, si cereale imbogatite cu fier.

Melasa

Melasa este bogata in fier, si ajuta la producerea de celule rosii din sange, care va pot ajuta la refacerea sangelui pierdut. Se amesteca 1 la 2 linguri cu o ceasca de apa si beti acest amestec zilnic.

Scortisoara

Scortisoara ajuta la reducerea sangerari abundente asociate cu endometrioza, fibroza uterina si adenomioza. Acesta are proprietati anti-inflamatorii si antispastice. Se adauga 1 lingurita de scortisoara pudra la o ceasca de apa fierbinte si se fierbe timp de cateva minute. Adaugati miere si beti aceasta solutie de 2 ori pe zi.

Dermatita seboreica: Simptome, cauze, factori de risc, diagnostic si tratament

Mariana Felvinczi
-
1
Dermatita seboreica: Simptome, cauze, factori de risc, diagnostic si tratament

Dermatita seboreica este o afectiune cutanata comuna care afecteaza in principal scalpul. Cauzeaza descuamare, piele rosie si matreata incapatanata. Dermatita seboreica poate afecta, de asemenea, zonele uleioase ale corpului, cum ar fi fata, partile laterale ale nasului, sprancenele, urechile, pleoapele si pieptul.

Dermatita seboreica poate sa dispara fara tratament. Sau este posibil sa ai nevoie de mai multe tratamente repetate inainte ca simptomele sa dispara. Si pot reveni mai tarziu. Curatarea zilnica cu un sapun si sampon delicat poate ajuta la reducerea uleiurilor si a acumularii de piele moarta.

Dermatita seboreica este, de asemenea, numita matreata, eczema seboreica si psoriazisul seboreic. Pentru sugari, aceasta afectiune este cunoscuta sub denumirea de creasta de lapte si cauzeaza pe scalp cruste.

Semne si simptome ale dermatitei seboreice

Semnele si simptomele dermatitei seboreice pot include:

  • Fulgi de piele (matreata) pe scalp, par, sprancene, barba sau mustata
  • Paturi de piele grasa, acoperite cu crusta alba sau galbena pe scalp, pe fata, pe laturile nasului, sprancenelor, urechilor, pleoapelor, pieptului, axilarelor, zonei inghinale sau sub piept
  • Piele rosie
  • Pruritul

Semnele si simptomele pot fi mai severe daca esti stresat si tinde sa se aprinda in sezoanele reci si uscate.

Cauze dermatita seboreica

Doctorii nu cunosc inca cauza exacta a dermatitei seboreice. Poate fi legat de:

  • O ciuperca numita malassezia care se afla in secretia de ulei pe piele
  • Un raspuns neregulat al sistemului imunitar

Factori de risc dermatita seboreica

Un numar de factori cresc riscul de a dezvolta dermatita seboreica, inclusiv:

  • Conditii neurologice si psihice, cum ar fi boala Parkinson si depresia
  • Un sistem imunitar slabit, cum este cel observat la pacientii cu transplant de organe si persoanele cu HIV / SIDA, pancreatita alcoolica si unele forme de cancer
  • Recuperarea din stari medicale stresante, cum ar fi un atac de cord
  • Unele medicamente

Diagnosticul dermatitei seboreice

Medicul va fi capabil sa determine daca ai dermatita seboreica examinand pielea. Poate elimina celulele pielii pentru examinare (biopsie) pentru a exclude conditiile simptomelor similare dermatitei seboreice, incluzand:

  • Psoriazis. Aceasta tulburare provoaca, de asemenea, matreata si pielea rosie acoperita cu fulgi.
  • Dermatita atopica (eczema). Aceasta reactie cutanata provoaca mancarime, piele inflamata la coate, in spatele genunchilor sau pe partea din fata a gatului. Adesea reapare.
  • Tinea versicolor. Aceasta eruptie cutanata apare pe trunchi, dar de obicei nu este rosu.
  • Rozacee. Aceasta afectiune are loc, de obicei, pe fata si are foarte putina scalitate.

Tratament dermatita seboreica

Sampoanele medicinale, cremele si lotiunile sunt tratamentele principale pentru dermatita seboreica. Medicul va recomanda probabil sa incerci remedii, cum ar fi samponele pentru matreata fara prescriptie medicala, inainte de a lua in considerare caile de atac pe baza de prescriptie medicala. Daca remediile naturiste nu te ajuta, discutati cu medicul despre incercarea acestor tratamente.

  • Creme, sampoane sau unguente care controleaza inflamatia. Pe baza recomandarilor, hidrocortizonul, fluocinolona (Capex, Synalar), clobetasolul (Clobex, Cormax) si desonida (Desowen, Desonat) sunt corticosteroizi aplicati pe scalp sau in alta zona afectata. Ele sunt eficiente si usor de utilizat, dar ar trebui folosite cu usurinta. Daca sunt utilizate timp de mai multe saptamani sau luni fara pauza, pot provoca efecte secundare, cum ar fi subtierea pielii.
  • Cremele sau lotiunile continand inhibitorii de calcineurina tacrolimus (Protopic) si pimecrolimus (Elidel) pot fi eficienti si pot avea mai putine efecte secundare decat corticosteroizii. Dar ele nu sunt tratamente de prima alegere, deoarece Administratia pentru Alimente si Medicamente are ingrijorari cu privire la o posibila asociere cu cancer. In plus, tacrolimus si pimecrolimus au costat mai mult decat medicamentele usoare cu corticosteroizi.
  • Gelurile, cremele sau sampoanele antifungice se alterneaza cu alte medicamente. In functie de zona afectata si de severitatea simptomelor, medicul poate prescrie un produs cu 2 procente ketoconazol (Nizoral) sau 1 ciclopirox la suta. Sau medicul poate prescrie ambele produse pentru a fi utilizate alternativ.
  • Medicamente antifungice pe care le iri sub forma de pilule. Daca starea nu se imbunatateste cu alte tratamente, medicul poate recomanda un medicament antifungic sub forma de pilule. Acestea nu reprezinta o prima alegere pentru tratament din cauza posibilelor efecte secundare si a interactiunilor medicamentoase.

Stil de viata si remedii naturiste

Este posibil sa poti controla dermatita seboreica cu modificari ale stilului de viata si remedii naturiste. Multe dintre acestea sunt disponibile in farmacii (fara prescriptie medicala). Este posibil sa fie nevoie sa incerci produse diferite sau o combinatie de produse inainte de imbunatatirea starii tale.

Cea mai buna abordare pentru depinde de tipul tau de piele, de severitatea starii si de faptul daca simptomele afecteaza scalpul sau alte zone ale corpului. Dar, chiar daca starea este curata, este posibil revina dermatita seboreica la un moment dat. Urmareste simptomele si reia tratemntul atunci cand reapare.

Spala scalpul in mod regulat

Daca samponul obisnuit nu ajuta la matreata, incerca sampoanele pentru matreata. Acestea sunt clasificate in functie de ingredientul activ pe care il contin:

  • Pyrithione zinc (Dermazinc, Head & Shoulders)
  • Sulfura de seleniu (albastru Selsun)
  • Ketoconazol (Nizoral AD)
  • Gudron (Neutrogena T / Gel, DHS Tar)
  • Acid salicilic (Neutrogena T / Sal)

Utilizeaza un produs zilnic pana cand semnele si simptomele incep sa dispara si apoi utilizeza de la una pana la trei ori pe saptamana, dupa cum este necesar. Samponul care contine gudron poate sa decoloreze parul de culoare deschisa, deci este posibil sa doresti sa utilizezi alte produse.

Daca un tip de sampon functioneaza pentru un timp si apoi pare sa-si piarda eficacitatea, incearca alternanta intre doua sau mai multe tipuri. Asigura-te ca folosesti samponul pe intreaga durata recomandata – acest lucru permite ingredientelor sale sa functioneze. Aceste sampoane pot fi frecate usor pe fata, urechi si piept si se clatesc complet.

Alte tratamente naturiste pentru dermatita seborecica

Urmatoarele tratamente fara prescriptie medicala si sfaturi de auto-ingrijire te pot ajuta sa controlezi dermatita seboreica:

  • Indeparteaza usor pielea scumata. Aplica ulei mineral sau ulei de masline pe scalp. Lasa-l in jur de o ora. Apoi piaptana si spala.
  • Spalati pielea in mod regulat. Clateste samponull complet de pe corp si de pe scalp. Evita sampoanele dure si foloseste un hidratant.
  • Aplicati o crema ce contine medicamente. Incercati mai intai o crema usoara de corticosteroid pe zonele afectate, tinandu-l departe de ochi. In cazul in care nu functioneaza, incerca crema antifungica ketoconazol.
  • Evitati produsele de styling. Nu mai utiliza spray-uri de par, geluri si alte produse de styling in timp ce tratezi aceasta afectiune.
  • Evitati produsele pentru par si piele care contin alcool. Acestea pot provoca aparitia bolii.
  • Poarta imbracaminte de bumbac cu textura neteda. Acest lucru ajuta la mentinerea aerului circuland in jurul pielii si reduce iritarea.
  • Daca ai barba sau musta, samponarea parului facial trebuie sa fie in mod regulat. Dermatita seboreica poate fi mai grava sub mustati si barba. Sampon cu ketoconazol 1% pe zi pana cand simptomele se imbunatatesc. Apoi treci la samponarea o data pe saptamana. Sau rasul ar putea sa iti usureze simptomele.
  • Curata usor pleoapele. Daca pleoapele prezinta semne de roseata sau scalare, spala-le in fiecare seara cu sampon pentru bebelusi si sterge cu un tdisc de bumbac. In plus, compresele calde sau calde pot ajuta.
  • Spala usor scalpul bebelusului. Daca bebelusul are dermatita, spala scalpul cu sampon pentru copii o data pe zi.

Medicina alternativa 

Multe terapii alternative, inclusiv cele enumerate mai jos, au ajutat unii oameni sa isi administreze dermatita seboreica. Dar dovezile pentru eficacitatea lor nu sunt concludente. Este intotdeauna o idee buna sa discuti cu medicul inainte de a adauga medicamente alternative la rutina de auto-ingrijire.

  • Ulei de arbore de ceai. Uleiul de arbore de ceai, fie singur, fie intr-un sampon, poate fi utilizat in zona afectata. Unele studii sugereaza ca uleiul de arbore de ceai poate declansa o reactie alergica.
  • Suplimente de ulei de peste. Aceste tipuri de pastile contin acizi grasi omega-3.
  • Aloe vera. Aplica in zona afectata gel aloe vera, fie intr-un produs, fie direct dintr-o frunza taiata a plantei.

Vizita la dermatolog pentru dermatita seboreica

Probabil vei vizita mai intai medicul medical de familie. El sau ea te poate trimite la un medic specializat in afectiuni ale pielii (dermatolog).

Iata cateva informatii care te ajuta sa te pregatesti pentru intalnire.

La ce te poti acesta de la medic

Este posibil ca medicul sa iti adreseze o serie de intrebaricu ar fi:

  • Care sunt simptomele tale si cand le-ai observat pentru prima oara?
  • Aceasta este prima data cand ai avut aceste simptome sau ai avut-o inainte?
  • Cat de severe sunt simptomele tale? Sunt tot timpul aceleasi, se inrautateste sau cateodata mai bine si uneori mai rau?
  • Ai incercat tratamente la domiciliu pentru dermatita seboreica, cum ar fi creme, geluri sau sampoane?
  • Cat de des folosesti aceste tratamente pentru dermatita seboreica?
  • Ajuta careva?
  • Ce medicamente, vitamine sau suplimente iei?
  • Ai fost sub stres in ultimii ani sau ai experimentat modificari majore ale vietii?

Ce poti face intre timp

O crema antifungica (fara prescriptie medicala) sau o crema anti-mancarime poate fi de ajutor. Daca scalpul este afectat, un sampon antifungic iti poate usura simptomele. Incerca sa nu zgarii sau sa nu ridici zona afectata, deoarece daca te iriti pielea va cresteti riscul de infectie.

Cand trebuie sa mergi la doctor daca ai dermatita seboreica

Consulta medicul daca:

  • Starea provoaca jena si anxietate
  • Banuiesti ca pielea ta este infectata
  • Ai incercat pasii de auto-ingrijire fara succes

Surse medicale:

  1. https://www.clinicalkey.com.
  2. https://www.uptodate.com/home.
  3. https://www.aad.org/public/diseases/hair-and-scalp-problems/dandruff-how-to-treat.
  4. https://www.fda.gov/Drugs/DrugSafety/PostmarketDrugSafetyInformationforPatientsandProviders/ucm153941.htm.
  5. http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/14651858.CD008138.pub3/full
  6. https://www.clinicalkey.com.
  7. http://accessmedicine.mhmedical.com.
  8. http://www.accessmedicine.com.

Cum să vindeci gingivita natural și rapid | Ghid detaliat

Mariana Felvinczi
-
0
Cum să vindeci gingivita natural și rapid | Ghid detaliat

Ce este gingivita?

Potrivit Mayo Clinic, gingivita este inflamația gingiilor cauzată de acumularea de placă bacteriană. Este cea mai ușoară formă a bolii gingivale, față de parodontita și parodontita avansată, care sunt mai severe și apar dacă gingivita este netratată. Deși adesea nedureroasă în stadiul incipient, gingivita netratată poate crește riscul de complicații, mai ales la gravide, și poate contribui la boli precum diabetul, afecțiuni cardiace sau pulmonare.

Cauze ale gingivitei

Gingivita apare din cauza acumulării excesive de placă, care se transformă în tartru dacă igiena orală este deficitară. Tartrul irită gingiile, creând spații unde se acumulează mai multe bacterii, formând un cerc vicios. Alte cauze includ: modificări hormonale (sarcină, pubertate, menopauză), genetică, stil de viață nesănătos (dulciuri, fumat, alcool), medicamente care reduc producția de salivă (ex. anti-angina, anticonvulsivante) și boli care slăbesc imunitatea (cancer, HIV). Igiena orală slabă rămâne principala cauză, conform American Dental Association.

Simptome ale gingivitei

Gingivita poate fi asimptomatică, dar semnele comune includ: sângerări la periaj, gingii roșii, umflate sau sensibile la cald/frig, respirație urât mirositoare, gust neplăcut, formare de buzunare între dinți și gingii, retracție gingivală sau dinți slăbiți în stadii avansate. Controalele regulate la dentist sunt esențiale pentru diagnosticarea timpurie, chiar dacă simptomele lipsesc.

Remedii naturiste pentru gingivită

Sare

Sarea, un antiseptic natural, reduce inflamația și bacteriile. Prepară o apă de gură cu ½ linguriță sare în 250 ml apă caldă și clătește gura de 2 ori/zi după periaj. Alternativ, amestecă ½ linguriță sare cu ulei de muștar, masează gingiile 2 minute și clătește cu apă caldă. Aplică de 2-3 ori/zi pentru rezultate rapide. Potrivit Healthline, sarea este eficientă pentru reducerea umflăturilor.Clătirea cu ulei
Această tehnică ayurvedică folosește ulei de cocos sau susan pentru detoxifierea gurii. Ține 1 lingură de ulei în gură timp de 15 minute, scuipă și clătește cu apă, apoi periază dinții. Fă-o dimineața, pe stomacul gol, o dată/lună. Uleiul reduce bacteriile și întărește gingiile, conform Journal of Traditional and Complementary Medicine.

Turmeric

Curcumina din turmeric are proprietăți antioxidante și antimicrobiene. Amestecă 1 linguriță turmeric, ½ linguriță sare și ulei de muștar, masează gingiile 2 minute și clătește cu apă caldă de 2 ori/zi. Alternativ, amestecă turmeric cu apă și vitamina E, aplică 10 minute o dată/zi sau folosește-l ca pastă de dinți. Potrivit Journal of Clinical and Diagnostic Research, turmericul reduce placa și inflamația.

Bicarbonat de sodiu

Bicarbonatul neutralizează acizii și reduce bacteriile. Amestecă ¼ linguriță bicarbonat cu apă pentru o pastă, aplică pe gingii 2 minute și clătește. Folosește de 3 ori/săptămână. Este eficient pentru prevenirea infecțiilor orale, conform Healthline.

Aloe vera

Aloe vera reduce inflamația și durerea. Aplică gel proaspăt din frunză pe gingii, lasă 10 minute și clătește cu apă rece. Repetă de câteva ori/zi. Potrivit Journal of Indian Society of Periodontology, aloe vera combate bacteriile și ciupercile.

Suc de lămâie

Sucul de lămâie are proprietăți antibacteriene. Prepară o apă de gură cu suc de lămâie și apă, clătește de 2 ori/zi după periaj. Alternativ, amestecă suc de lămâie cu sare, masează gingiile și clătește. Aplică de 2 ori/zi. Este eficient pentru reducerea umflăturilor.Mentă
Menta combate respirația urât mirositoare și bacteriile. Folosește pastă de dinți cu mentă, bea ceai de mentă sau mestecă frunze proaspete zilnic. Este o alternativă sănătoasă la guma de mestecat cu îndulcitori artificiali.

Ulei de arbore de ceai

Acest ulei reduce inflamația și acționează ca antibiotic natural. Adaugă o picătură la pasta de dinți obișnuită și periază zilnic. Potrivit Clinical Microbiology Reviews, uleiul de arbore de ceai este eficient împotriva bacteriilor orale.

Frunze de guava

Frunzele de guava reduc inflamația și durerea. Mestecă frunze proaspete de 2 ori/zi sau adaugă extract de guava la pasta de dinți. Folosește extractul ca apă de gură. Este eficient datorită proprietăților analgezice și antimicrobiene.

Tratamente tradiționale

Combină remediile naturiste cu: gel cu acid hialuronic (aplică seara pe gingii), spray Corsodyl (reduce durerea și bacteriile), apă de gură cu peroxid de hidrogen (maxim 2 ori/săptămână) și probiotice orale sau coenzima Q10. Potrivit Journal of Periodontology, probioticele reduc bacteriile gingivale.

Soluții dentare pentru gingivită

Consultă un dentist la primele semne de gingivită. Curățarea profesională (de 2 ori/an) elimină placa și tartrul sub anestezie locală. Scalarea și planificarea rădăcinilor îndepărtează depozitele. În parodontită, dentistul poate recomanda reducerea buzunarelor, chirurgie cu lambou sau regenerare osoasă pentru stabilizarea dinților și osului.

Cum să previi gingivita

Gingivita tinde să reapară, dar o igienă orală riguroasă o previne:

  • Periază dinții de 2 ori/zi cu pastă de calitate și o periuță moale, schimbată la 3 luni.
  • Folosește ață dentară zilnic, urmată de apă de gură.
  • Utilizează un irigator oral pentru curățarea profundă (15 secunde/zi), eficient conform Journal of Clinical Periodontology.
  • Renunță la fumat, deoarece crește riscul de gingivită de 7 ori American Dental Association.
  • Redu stresul prin meditație sau yoga.
  • Consumă broccoli, citrice și cartofi pentru vitamina C și antioxidanți.
  • Vizitează dentistul regulat (de 2 ori/an).

Când să consulți un dentist

Consultă un dentist dacă:

  • Gingiile sângerează persistent sau sunt umflate peste o săptămână.
  • Simți durere, dinți slăbiți sau observi retracție gingivală.
  • Apar buzunare între dinți și gingii.

Concluzie

Potrivit Mayo Clinic, gingivita poate fi vindecată natural cu remedii precum sare, turmeric, aloe vera și ulei de arbore de ceai, combinate cu igiena orală riguroasă. Vizitează dentistul regulat, renunță la fumat și adoptă o dietă bogată în vitamina C pentru prevenție.

Notă: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul dentar.

Surse:

Journal of Traditional and Complementary Medicine

Journal of Clinical and Diagnostic Research

Journal of Indian Society of Periodontology

Clinical Microbiology Reviews

Journal of Clinical Periodontology

Journal of Periodontology

Monocite crescute sau scăzute: ce înseamnă în analize

Mariana Felvinczi
-
0
Monocite crescute sau scăzute: ce înseamnă în analize

Ai monocitele marcate pe buletin și încerci să afli ce înseamnă. Începem cu informația care liniștește cel mai des și care lipsește din majoritatea articolelor: monocitele cresc tipic atunci când te faci bine.

E chiar rolul lor. Într-o infecție, neutrofilele intervin primele și luptă. Monocitele vin după — să curețe resturile, să repare țesutul și să încheie procesul. De aceea o monocitoză ușoară la două-trei săptămâni după o gripă nu e un semn că ceva merge prost, ci că organismul termină treaba.

Prima verificare, înainte de orice îngrijorare: ai avut o infecție în ultimele săptămâni? Ai o afecțiune inflamatorie cunoscută? Iei cortizon? Ai făcut efort fizic intens sau ai avut o intervenție chirurgicală recentă? Dacă răspunsul e da la oricare, valoarea are cel mai probabil o explicație simplă. Repetarea analizei peste 4–6 săptămâni, după rezolvarea episodului acut, lămurește de obicei situația.

Pe scurt

  • Monocitele nu sunt o problemă, ci un indicator. Nu se „tratează” — se caută ce le-a modificat.
  • Monocitoza e adesea un semn de recuperare, nu de boală. Apare tipic după infecții.
  • Se citește numărul absolut, nu procentul. Procentul se modifică automat când alte celule cresc sau scad.
  • Cortizonul e cauza cea mai frecventă de monocite scăzute — un efect farmacologic previzibil, nu o boală.
  • Contează persistența, nu valoarea izolată. Peste 1,0 × 10⁹/L timp de peste 3 luni, fără explicație, se investighează.

Ce sunt monocitele

Monocitele sunt cele mai mari globule albe și fac parte din imunitatea înnăscută — linia de apărare care reacționează rapid, fără să aibă nevoie de o „învățare” prealabilă.

Ce le face speciale e că nu rămân în sânge. Circulă doar câteva zile, apoi migrează în țesuturi, unde se transformă în macrofage (celulele care înghit și digeră bacteriile, celulele moarte și resturile) sau în celule dendritice (care prezintă fragmente de agenți patogeni limfocitelor, pornind răspunsul imun specific).

Practic, monocitele din sânge sunt o rezervă în tranzit. Numărul lor reflectă cât de mult „cere” organismul din această rezervă — de aceea cresc în inflamație, în infecții și, tipic, în faza de reparare care urmează.

Reprezintă în mod normal 2–10% din totalul globulelor albe și apar în hemoleucograma completă, la formula leucocitară. Contextul complet al hemoleucogramei îl găsești în ghidul despre cum îți citești analizele de sânge.

Valorile: absolut vs. procent

O distincție tehnică ce evită multe interpretări greșite — aceeași care se aplică și la celelalte tipuri de globule albe.

Distincția e explicată și în referințele despre formula leucocitară. Procentul se raportează la totalul leucocitelor. Dacă limfocitele scad, procentul monocitelor crește automat, chiar dacă numărul lor real e neschimbat. Se numește monocitoză relativă și, de regulă, nu are semnificație. Ce contează clinic e numărul absolut.

Tabelul 1. Valori orientative la adulți

SituațiaNumăr absolutCe înseamnă
Normalaprox. 0,2–0,8 × 10⁹/LSau 200–800/µL; 2–10% din leucocite
Monocitoză ușoară0,8–1,0 × 10⁹/LFrecventă și de obicei reactivă
Monocitoză peste pragpeste 1,0 × 10⁹/LSe urmărește; dacă persistă, se investighează
Monocitopeniesub 0,2 × 10⁹/LMult mai rară; cel mai des medicamentoasă

Intervalele diferă între laboratoare. Unitățile se exprimă pe microlitru sau ca × 10⁹/L — nu pe litru. Folosește intervalul de pe propriul buletin.

Monocitoza: de ce e adesea un semn bun

Aceasta e informația centrală a articolului. Monocitoza reactivă — cea legată de o infecție, o inflamație sau o recuperare — reprezintă marea majoritate a cazurilor.

Mecanismul e simplu și elegant. Într-o infecție acută, neutrofilele sunt primele care intervin, în număr mare. După ce lupta se încheie, rămân resturi: bacterii distruse, celule moarte, țesut lezat. Aici intră monocitele — se transformă în macrofage și curăță. De aceea vârful lor apare după vârful neutrofilelor, în faza de rezoluție.

Consecința practică: o monocitoză ușoară, apărută la câteva săptămâni după o infecție, la o persoană care se simte bine, e cel mai probabil expresia unei vindecări normale. Literatura de specialitate descrie explicit faza de recuperare a infecțiilor acute printre cauzele obișnuite de monocitoză reactivă.

Monocitoza fiziologică apare și în alte contexte complet benigne: după o intervenție chirurgicală, după antrenamente intense și, uneori, la persoane sănătoase fără nicio explicație aparentă.

Cauzele monocitozei

Tabelul 2. De ce cresc monocitele

CategoriaExempleCe o sugerează
Recuperare după infecțieFaza de rezoluție a oricărei infecții acuteCea mai frecventă; te simți deja mai bine
Infecții croniceTuberculoză, endocardită, infecții parazitareSimptome persistente, febră, scădere în greutate
Boli inflamatorii cronicePoliartrită reumatoidă, lupus, boli inflamatorii intestinaleSimptome articulare, digestive, cutanate
SarcoidozăBoală granulomatoasăManifestări pulmonare, ganglionare
Sindrom metabolicObezitate, inflamație cronică de grad scăzutMonocitoză ușoară, persistentă
Postoperator, efort intensReacție fiziologicăContext evident, tranzitorie
Afecțiuni hematologiceLeucemie mielomonocitară cronică, limfoameRare; persistente, cu alte modificări

Primele două categorii explică majoritatea covârșitoare a cazurilor. Cele hematologice sunt rare și se însoțesc de regulă de alte anomalii ale hemoleucogramei.

O nuanță utilă despre bolile inflamatorii: monocitoza reflectă activitatea inflamatorie, deci se poate corela cu evoluția bolii. E și motivul pentru care se citește împreună cu markerii de inflamație — VSH și proteina C reactivă.

Trei situații tipice, explicate

Exemplele de mai jos sunt construite didactic, pentru a ilustra raționamentul. Nu sunt cazuri reale și nu servesc la autodiagnostic.

Situația 1: monocite 0,95 × 10⁹/L, la trei săptămâni după o viroză

Restul hemoleucogramei e normal, persoana se simte bine, energia a revenit. Tabloul e cel clasic de monocitoză reactivă în faza de rezoluție: monocitele au ieșit în număr mare ca să curețe după infecție. Conduita uzuală e repetarea analizei peste 4–6 săptămâni, fără alte investigații. În marea majoritate a cazurilor, valoarea revine singură.

Situația 2: monocite 1,3 × 10⁹/L, persistente de patru luni

Fără infecție recentă, fără boală inflamatorie cunoscută, cu hemoglobina ușor scăzută. Aici se schimbă lucrurile: valoarea depășește pragul, persistă peste trei luni, nu are explicație și e însoțită de o altă modificare. Aceasta e situația care justifică evaluare hematologică — nu ca urgență, ci ca programare care nu se amână.

Situația 3: monocite 0,15 × 10⁹/L, la o persoană care ia prednison

Monocitopenie ușoară, cu o explicație imediată. Corticosteroizii scad previzibil monocitele, proporțional cu doza. Valoarea nu indică o problemă nouă, ci un efect farmacologic cunoscut. Se reevaluează după reducerea sau oprirea tratamentului — niciodată oprindu-l pe cont propriu.

Ce le desparte nu e cifra, ci contextul, persistența și ce o însoțește. Aceeași valoare poate fi banală sau semnificativă.

Când monocitoza chiar contează

Câteva situații schimbă interpretarea. Nu sunt motive de panică, ci de programare.

  • Persistența peste trei luni — o valoare peste 1,0 × 10⁹/L menținută la analize repetate, fără o cauză reactivă identificabilă.
  • Absența unei explicații — nicio infecție recentă, nicio boală inflamatorie cunoscută, niciun context evident.
  • Alte linii celulare afectate simultan — anemie, trombocite scăzute sau leucocite anormale.
  • Simptome generale — febră prelungită, transpirații nocturne, scădere în greutate neexplicată, oboseală marcată, ganglioni sau splină mărite.

Pragul de peste 1,0 × 10⁹/L, menținut peste trei luni, e criteriul care ridică problema unei afecțiuni hematologice — în special leucemia mielomonocitară cronică (LMMC). E o boală rară, dar tocmai de aceea criteriul e util: separă situațiile care necesită evaluare hematologică de marea majoritate a monocitozelor reactive. Sursele de specialitate descriu clar această distincție între monocitoza persistentă și cea reactivă din infecții sau alte afecțiuni.

Monocitele scăzute (monocitopenia)

Mult mai rară decât monocitoza și, în majoritatea cazurilor, consecința altceva — nu o problemă în sine. Manualul MSD o descrie ca fiind aproape întotdeauna secundară unei alte afecțiuni sau tratamentului acesteia.

Cortizonul e cauza numărul unu. Corticosteroizii scad monocitele previzibil, la fel cum scad și limfocitele. E un efect farmacologic cunoscut, proporțional cu doza și complet reversibil după oprirea tratamentului. Dacă ai luat prednison, dexametazonă sau ai făcut o infiltrație recentă, ai probabil explicația.

Alte cauze posibile:

  • Chimioterapia și radioterapia — prin suprimarea măduvei osoase.
  • Infecții acute severe — în faza inițială, monocitele pot scădea temporar prin consum și migrare în țesuturi.
  • Boli autoimune — lupusul, în special, poate scădea mai multe linii de leucocite simultan.
  • Afecțiuni medulare — aplazie, sindroame mielodisplazice, unele leucemii. Rare, și de regulă cu afectarea și a altor linii celulare.
  • Infecții cronice severe — inclusiv tuberculoza avansată.

O precizare importantă: monocitopenia izolată, ușoară, la o persoană care se simte bine, rareori are semnificație clinică. Devine relevantă când e severă, persistentă sau când se însoțește de scăderea altor linii — situație care se suprapune adesea cu cea descrisă în articolul despre limfocitele scăzute.

Dau monocitele simptome?

Nu. E o confuzie frecventă, care merită lămurită.

Monocitele anormale — crescute sau scăzute — nu produc simptome prin ele însele. Ce simți vine de la cauza care le-a modificat. Febra, durerile articulare, oboseala sau scăderea în greutate nu sunt „simptome ale monocitelor”, ci ale afecțiunii de bază.

Distincția nu e pedanterie. Ea schimbă complet întrebarea corectă: nu „ce simptome dau monocitele crescute”, ci „ce ar putea explica și monocitele, și ce simt”. Prima duce la confuzie; a doua, la diagnostic.

Se pot „normaliza” monocitele?

Aici trebuie spus ceva direct, pentru că circulă multe recomandări.

Nu există alimente, suplimente sau remedii care să normalizeze monocitele. Numărul lor reflectă activitatea sistemului imunitar — crește când e ceva de curățat și scade când producția e suprimată. Se rezolvă odată cu cauza, nu independent de ea.

Tabelul 3. Ce se recomandă frecvent și ce e adevărat

RecomandareaRealitateaCe faci
Consum moderat de alcoolNicio autoritate medicală nu îl recomandă pentru sănătate; OMS: fără nivel sigurNu bea pentru „a normaliza” analizele
Usturoi pentru creșterea monocitelorStudii pe animale, extrapolate; fără dovezi la omAliment bun, nu tratament
Vitamina C pentru monociteEfect observat pe celule în culturăConsum-o din alimente
Suplimente omega-3Efect antiinflamator general, nu pe numărul de monocitePeștele gras rămâne util
Vitamina B12Utilă doar dacă există un deficit doveditTestează înainte de a suplimenta
Sport regulatReduce inflamația cronică, deci indirect utilRecomandat, dar nu ca „tratament”
Tratarea cauzei identificateSingura abordare care funcționeazăDiscută cu medicul

Prima linie merită subliniată: recomandarea consumului de alcool pentru beneficii de sănătate a fost abandonată de ghidurile actuale.

Ce ajută cu adevărat, indirect: reducerea inflamației cronice prin greutate normală, activitate fizică regulată, somn suficient și o alimentație echilibrată. Nu pentru că „scad monocitele”, ci pentru că reduc procesul inflamator pe care monocitele îl reflectă. E o distincție reală — tratezi cauza, iar indicatorul urmează.

Ce investigații urmează

Evaluarea merge de la simplu la complex, ghidată de context.

  1. Repetarea hemoleucogramei după 4–6 săptămâni, la distanță de orice episod acut. E aproape întotdeauna primul pas și rezolvă majoritatea situațiilor.
  2. Frotiul de sânge periferic — permite examinarea directă a celulelor. Poate identifica forme anormale care orientează investigația.
  3. Markeri de inflamație — VSH, proteina C reactivă, pentru a evalua dacă există un proces inflamator activ.
  4. Analize orientate de context — teste pentru infecții cronice (inclusiv tuberculoză), evaluare autoimună, funcție hepatică și renală.
  5. Evaluare hematologică — rezervată cazurilor cu monocitoză persistentă neexplicată sau cu alte anomalii. Poate include citometrie în flux, care analizează subpopulațiile de monocite și ajută la distingerea formelor reactive de cele clonale.

Monocitele și inflamația cronică

O legătură care merită înțeleasă, pentru că explică multe monocitoze ușoare și persistente la oameni fără nicio boală acută.

Excesul de greutate, sedentarismul și alimentația bogată în produse ultraprocesate produc o stare de inflamație cronică de grad scăzut — nu suficientă cât să dea febră sau simptome, dar suficientă cât să mențină sistemul imunitar într-o activare permanentă. Țesutul adipos în exces nu e doar depozit; e activ metabolic și eliberează substanțe proinflamatorii.

Monocitele reflectă această stare. De aceea o monocitoză ușoară, persistentă, la o persoană cu sindrom metabolic, are adesea exact această explicație — și se ameliorează odată cu greutatea și cu activitatea fizică. Nu pentru că sportul „scade monocitele”, ci pentru că reduce inflamația pe care ele o semnalează.

E o observație utilă și pentru cititorul care nu găsește nicio infecție recentă: uneori explicația nu e un eveniment, ci o stare de fond.

Cum te pregătești pentru analiză

Câteva detalii care influențează rezultatul și pe care merită să le controlezi:

  • evită efortul fizic intens cu 12–24 de ore înainte — poate crește monocitele tranzitoriu;
  • respectă postul dacă analiza îl cere;
  • spune-i medicului dacă iei sau ai luat recent cortizon — e informația care poate explica totul;
  • pentru monitorizare, recoltează în aceleași condiții și la același laborator;
  • evită să faci analiza în plin episod infecțios acut, dacă scopul e un control de rutină.

Ce să întrebi medicul

Cinci întrebări care transformă consultul într-o discuție utilă:

  • Valoarea mea e semnificativă clinic sau doar statistic „în afară”?
  • Ar putea fi explicată de o infecție recentă sau de un medicament pe care îl iau?
  • Când ar trebui să repet analiza și în ce condiții?
  • Ce alte analize ar clarifica situația, dacă valoarea persistă?
  • La ce semne ar trebui să revin mai devreme?

Merită să duci și lista completă a medicamentelor și suplimentelor pe care le iei — inclusiv tratamente scurte din ultimele săptămâni. Cortizonul, în special, explică multe monocitopenii și e ușor de trecut cu vederea dacă a fost o cură scurtă sau o infiltrație.

Când mergi la medic

Programează un consult dacă: monocitoza persistă la analize repetate, peste trei luni; valoarea depășește 1,0 × 10⁹/L fără o cauză evidentă; sunt afectate și alte linii celulare; sau apar febră prelungită, transpirații nocturne, scădere în greutate neexplicată, ganglioni măriți persistent ori oboseală marcată.

Nu e nevoie de alarmă dacă: valoarea e ușor peste interval, ai avut recent o infecție sau o intervenție, te simți bine, iar restul hemoleucogramei e normal. Repetarea analizei peste câteva săptămâni e conduita rezonabilă.

Întrebări frecvente

Am monocitele crescute. E grav?

Cel mai probabil, nu. Monocitoza e adesea reactivă — apare după infecții, în faza de recuperare, sau într-un proces inflamator. Dacă ai fost bolnav recent și te simți deja mai bine, valoarea reflectă probabil vindecarea. Repetă analiza peste 4–6 săptămâni.

De ce cresc monocitele după ce m-am făcut bine?

Pentru că acesta e rolul lor. Neutrofilele luptă primele; monocitele vin după, se transformă în macrofage și curăță resturile. Vârful lor apare tipic în faza de rezoluție a infecției — deci creșterea lor coincide cu vindecarea, nu cu agravarea.

Ce înseamnă monocite crescute în procente, dar normale ca număr?

E monocitoză relativă și, de regulă, nu are semnificație. Procentul crește automat când alte tipuri de leucocite scad — de exemplu limfocitele. Ce contează clinic e numărul absolut.

De la ce pot fi monocitele scăzute?

Cea mai frecventă cauză e tratamentul cu corticosteroizi, care le scade previzibil și reversibil. Alte cauze: chimioterapia, infecțiile acute severe în faza inițială, unele boli autoimune și, mai rar, afecțiunile medulare. Monocitopenia ușoară, izolată, rareori are semnificație.

Monocitele crescute înseamnă cancer?

Rareori. Afecțiunile hematologice care produc monocitoză sunt rare și se caracterizează prin persistență peste trei luni, valori peste 1,0 × 10⁹/L fără explicație și, de obicei, alte anomalii ale hemoleucogramei plus simptome generale. O monocitoză ușoară după o infecție nu sugerează asta

Cât durează până se normalizează?

Depinde de cauză. După o infecție obișnuită, de regulă câteva săptămâni. După oprirea cortizonului, în zile-săptămâni. În bolile inflamatorii cronice, valoarea urmărește activitatea bolii. Dacă nu se normalizează în trei luni fără explicație, se investighează.

Pot crește monocitele cu alimentație sau suplimente?

Nu. Nu există dovezi că vreun aliment sau supliment modifică numărul de monocite. Ele reflectă activitatea imunitară și se normalizează odată cu rezolvarea cauzei. Recomandările de acest fel, inclusiv cele privind alcoolul, nu au susținere.

Dau monocitele anormale simptome?

Nu prin ele însele. Simptomele vin de la cauza care le-a modificat — infecție, inflamație sau altă afecțiune. De aceea întrebarea utilă nu e „ce simptome dau monocitele”, ci ce ar putea explica simultan și valoarea, și ce simți.

Efortul fizic influențează monocitele?

Da, tranzitoriu. Antrenamentul intens poate crește monocitele temporar, ca parte a răspunsului fiziologic. De aceea se recomandă evitarea efortului intens cu 12–24 de ore înainte de recoltare.

Ce analize se cer după monocite anormale?

De regulă: repetarea hemoleucogramei după câteva săptămâni, un frotiu de sânge periferic, markeri de inflamație și analize orientate de context. Evaluarea hematologică se rezervă cazurilor persistente și neexplicate.

Concluzie

Monocitele sunt, poate, cel mai puțin înțeles parametru din hemoleucogramă — și cel mai des interpretat greșit, pentru că oamenii caută „cum le normalizez” în loc de „ce le-a modificat”.

Primul lucru de reținut: monocitoza e adesea semnul unei vindecări în curs, nu al unei probleme. Rolul lor e să curețe după infecție, deci creșterea lor coincide frecvent cu momentul în care te faci bine.

Al doilea: contează persistența și contextul, nu cifra. O valoare ușor crescută după o gripă e altceva decât aceeași valoare menținută trei luni fără explicație.

Al treilea: nu există remedii pentru monocite. Se tratează cauza, iar indicatorul urmează — iar dacă nu găsești o cauză evidentă și valoarea persistă, pasul următor e medicul, nu următorul supliment.

Surse

Monocyte Disorders. MSD Manual / Merck Manual Consumer Version.

What causes a high monocyte count? Clinical review of reactive and clonal causes.

Monocytosis: evaluation, thresholds and workup. Clinical reference.

Monocytes in Blood: Normal Range, High and Low Levels Explained.

Evaluation by Flow Cytometry of Mature Monocyte Subpopulations for the Diagnosis and Follow-Up of Chronic Myelomonocytic Leukemia. PMC.

Monocytes Absolute High or Low: What Your Blood Test Result Means. HealthMatters.

Differential Blood Count. Medscape / eMedicine.

Conținut cu scop informativ și educativ. Nu constituie sfat medical și nu înlocuiește consultul, diagnosticul sau tratamentul oferit de un medic. Interpretarea hemoleucogramei aparține medicului, în context clinic. Nu începeți și nu întrerupeți niciun tratament sau supliment pe baza acestui articol. Monocitoza persistentă, neexplicată sau însoțită de simptome generale necesită evaluare medicală.

Remedii naturale eficiente pentru bronșită – Ghid complet și bazat pe dovezi

Mariana Felvinczi
-
0
Remedii naturale eficiente pentru bronșită – Ghid complet și bazat pe dovezi

Bronșita este o inflamație a mucoasei bronhiilor (tuburile care duc aerul în plămâni). Se împarte în două tipuri principale:

  • Bronșită acută – de obicei virală (după o răceală sau gripă), durează 1–3 săptămâni, cu tuse productivă (cu mucus), febră ușoară, oboseală, dureri toracice și dificultăți de respirație.
  • Bronșită cronică – parte a BPOC (boală pulmonară obstructivă cronică), durează luni sau ani, cauzată în principal de fumat, poluare și expunere cronică la iritanți.

Simptome comune: tuse persistentă (cu sau fără mucus galben-verzui), oboseală, dureri musculare/toracice, congestie nazală, febră ușoară.

Important: Bronșita acută se vindecă de obicei singură în 7–14 zile, dar remediile naturale pot accelera vindecarea, ameliora simptomele și reduce riscul de complicații. Pentru bronșită cronică sau simptome severe (febră >38,5 °C, respirație dificilă, sânge în spută, dureri toracice intense) – consultă urgent medicul!

Tabel – Cele mai eficiente remedii naturale pentru bronșită

Remediu natural Efect principal Cum se folosește Frecvență
Usturoi Antibacterian, antiviral 2–3 căței zdrobiți în lapte sau apă caldă 1 dată/zi
Ceapă Expectorant 1 linguriță suc proaspăt de ceapă Dimineața
Miere Calmează tusea 1 linguriță în ceai cald 2–3 ori/zi
Ghimbir Antiinflamator Ceai de ghimbir cu miere 2 ori/zi
Gargară cu apă sărată Reduce inflamația gâtului 1 linguriță sare în 250 ml apă 4–6 ori/zi
Semințe de susan Calmează tusea Amestec cu miere și semințe de in Seara
Baie cu sare Epsom Relaxare musculară 20–30 min în apă caldă zilnic sau 2x/săptămână
Suc de varză Expectorant 100–150 ml suc proaspăt 2 ori/zi
Ceai de lămâie Calmarea gâtului Coajă de lămâie în apă fierbinte zilnic

Remedii naturale validate tradițional și științific

  1. Usturoi – antibiotic și antiviral natural

Usturoiul conține allicina – compus cu efect antibacterian, antiviral și antiinflamator puternic. Studiile arată că reduce durata răcelilor și a infecțiilor respiratorii superioare.Cum se folosește:

  • Zdrobește 3 căței de usturoi proaspăt.
  • Fierbe-i 3–5 minute în 200 ml lapte (sau apă dacă nu tolerezi lactatele).
  • Strecoară, bea cald seara înainte de culcare.
  • Alternativ: consumă 1–2 căței zdrobiți cu miere.

Frecvență: zilnic, 3–7 zile.

  1. Ceapă – expectorant și antiinflamator

Ceapa crudă stimulează secreția de mucus și ajută la eliminarea acestuia.Cum se folosește:

  • Consumă 1 linguriță suc proaspăt de ceapă dimineața pe stomacul gol.
  • Sau adaugă ceapă în supe/ceaiuri zilnic.
  1. Miere – calmant și antimicrobian

Mierea reduce tusea mai eficient decât unele siropuri comerciale, conform unei analize Cochrane.Cum se folosește:

  • 1 linguriță miere în ceai cald de 2–3 ori/zi.
  • Amestec miere + lămâie + apă caldă.

Notă: Nu da miere copiilor sub 1 an.

  1. Gargară cu apă sărată – reduce inflamația gâtului și bronhiilor

Această metodă simplă este recomandată de Mayo Clinic pentru ameliorarea tusei și inflamației gâtului.Cum se face:

  • 1 linguriță sare la 250 ml apă caldă.
  • Gargară 30 secunde, de 4–6 ori/zi.
  1. Semințe de susan – calmant și expectorant

Cum se folosește:

  • Amestecă 1 linguriță semințe de susan prăjite + 1 linguriță semințe de in măcinate + 1 linguriță miere + sare.
  • Consumă seara înainte de culcare.
  • Alternativ: ½ linguriță pulbere de susan în apă caldă de 2 ori/zi.
  1. Baie cu sare Epsom – relaxare musculară și detoxifiere

Cum se face:

  • Adaugă 1–2 kg sare Epsom în cadă cu apă caldă.
  • Stai 20–30 minute.
  • Pentru bronșită acută: zilnic; pentru cronică: de 2 ori/săptămână.
  1. Ghimbir – antiinflamator și expectorant puternic

Ghimbirul reduce inflamația căilor respiratorii și fluidizează mucusul, conform informațiilor de la National Center for Complementary and Integrative Health (NCCIH) .

Cum se folosește:

  • Ceai: 1 linguriță ghimbir ras + ½ linguriță scorțișoară + 2–3 cuișoare în 250 ml apă clocotită. Strecoară, adaugă miere.
  • Amestec: ½ linguriță pudră ghimbir + ½ linguriță piper negru + ½ linguriță scorțișoară cu miere și lapte cald de 3 ori/zi.
  1. Suc de varză – expectorant traditional

Cum se folosește:

  • Stoarce suc proaspăt de varză.
  • Bea 100–150 ml de 2 ori/zi, timp de 3 zile.
  1. Suc de portocale + apă – hidratare și vitamina C

Cum se folosește:

  • Bea suc proaspăt de portocale diluat cu apă 2–3 zile.
  1. Ceai de coajă de lămâie

Cum se folosește:

  • Rade coaja de la 1 lămâie, adaugă în 250 ml apă clocotită.
  • Lasă 5 minute, strecoară, bea zilnic.

Sfaturi generale pentru vindecare mai rapidă

  • Bea 2–3 litri lichide/zi (apă, ceaiuri din plante, supă de oase).
  • Evită lactatele (cresc mucusul la mulți oameni).
  • Folosește umidificator sau fă inhalații cu abur + ulei de eucalipt/mentă.
  • Odihnește-te – somnul accelerează vindecarea.
  • Evită fumatul și expunerea la fum/poluare.

Când mergi urgent la medic:

  • Febră >38,5 °C mai mult de 3 zile
  • Respirație dificilă/wheezing
  • Sânge în spută
  • Durere toracică intensă
  • Tuse persistentă >3 săptămâni

Bronșita acută se vindecă de obicei în 1–3 săptămâni cu odihnă și remedii naturale. Bronșita cronică necesită tratament medical (inhalatoare, fizioterapie respiratorie).

Ai încercat vreun remediu pentru bronșită? Care ți-a ajutat cel mai mult? Scrie-ne în comentarii!

Sănătate și respirație ușoară!

Resurse și surse de referință (link-uri autoritate):

Consultă un medic dacă simptomele se agravează sau persistă mai mult de 10–14 zile. Remedii naturale sunt adjuvante – nu înlocuiesc tratamentul medical în cazuri severe.

Întrebări frecvente despre bronșită (FAQ)

Este bronșita contagioasă?

Bronșita acută este adesea contagioasă deoarece este cauzată în majoritatea cazurilor de virusuri respiratorii, precum cele care provoacă răceala sau gripa. Virusul se poate transmite prin picături respiratorii eliminate când o persoană tușește, strănută sau vorbește.
Bronșita cronică însă nu este contagioasă, deoarece apare în principal din cauza fumatului, poluării sau expunerii prelungite la iritanți.

Ce remedii naturale ajută cel mai mult în bronșită?

Unele dintre cele mai eficiente remedii naturale pentru bronșită sunt usturoiul, ghimbirul, mierea, ceaiurile din plante și inhalațiile cu abur. Acestea pot reduce inflamația bronhiilor, fluidiza mucusul și calma tusea.

Mierea este eficientă pentru tusea din bronșită?

Da. Studiile citate de National Center for Biotechnology Information arată că mierea poate reduce frecvența și intensitatea tusei, mai ales în infecțiile respiratorii ușoare. Se recomandă 1 linguriță de miere în ceai cald de 2–3 ori pe zi.

Ghimbirul ajută la bronșită?

Ghimbirul are proprietăți antiinflamatoare și antioxidante care pot ajuta la relaxarea căilor respiratorii și la reducerea inflamației. Informațiile sunt confirmate și de National Center for Complementary and Integrative Health.

Cât durează bronșita acută?

Bronșita acută durează în general între 1 și 3 săptămâni. Tusea poate continua chiar și după dispariția infecției, deoarece bronhiile rămân sensibile pentru o perioadă. Informațiile sunt confirmate de Mayo Clinic.

Ce ceaiuri sunt bune pentru bronșită?

Ceaiurile calde pot ajuta la calmarea gâtului și la fluidizarea mucusului. Printre cele mai recomandate se numără:
ceai de ghimbir
ceai de cimbru
ceai de tei
ceai de mușețel
ceai de lămâie
Acestea ajută la hidratarea organismului și la ameliorarea simptomelor respiratorii.

Când trebuie să mergi la medic pentru bronșită?

Este recomandat să consulți medicul dacă apar:
febră peste 38,5°C mai mult de 3 zile
dificultăți de respirație
sânge în spută
dureri toracice intense
tuse care persistă mai mult de 3 săptămâni
Recomandarea este susținută și de Cleveland Clinic.

Antibioticele ajută în bronșită?

În majoritatea cazurilor, antibioticele nu sunt necesare pentru bronșita acută, deoarece boala este provocată de virusuri, iar antibioticele acționează doar împotriva bacteriilor. Tratamentul recomandat include odihnă, hidratare și medicamente pentru ameliorarea simptomelor.
Antibioticele pot fi prescrise doar dacă medicul suspectează o infecție bacteriană sau dacă pacientul are risc crescut de complicații.

Care este diferența dintre bronșită și pneumonie?

Bronșita este inflamația bronhiilor, căile respiratorii care transportă aerul către plămâni. Pneumonia, în schimb, este o infecție mai gravă care afectează direct țesutul pulmonar (alveolele).
Simptomele pneumoniei sunt de obicei mai severe și pot include febră mare, frisoane, respirație dificilă și dureri toracice intense. Pneumonia necesită adesea tratament medical specific.
Sursa medicală:
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/pneumonia/symptoms-causes/syc-20354204

Menstruație apoasă: Ce înseamnă dacă ai o menstruație ușoară și de culoare deschisă

Mariana Felvinczi
-
0
Menstruație apoasă: Ce înseamnă dacă ai o menstruație ușoară și de culoare deschisă

Multe femei devin îngrijorate dacă au menstruație apoasă. La femeile cu aceste probleme, sângele menstruației are o consistență ușoară și de culoare deschisă. Multe femei cu un flux sanguin mai ușor cred că nu este un lucru îngrijorător, dar o menstruație apoasă poate indica faptul că există unele probleme de sănătate care afectează sângele menstrual.

Dacă aveți menstruația apoasă, aceasta ar putea fi cauzată de fluctuații hormonale, de stres sau de folosirea de contraceptive. În unele cazuri, o menstruație neregulată ușoară ar putea fi rezultatul sindromului ovarului polichistic sau al unei tulburări de alimentație. Desigur, ciclul menstrual al fiecărei femei este diferit, iar pentru unele femei o menstruație apoasă este normală.

În acest articol, veți afla ce poate însemna dacă sângele menstrual pare a fi ușor apos. Veți afla, de asemenea, în unele cazuri, ce puteți face dacă ați început să aveți menstruație apoasă și când trebuie să discutați cu medicul despre această stare.

Ce înseamnă o menstruație apoasă?

Menstruația apoasă (ușoară) descrie sângele menstruației, care are o consistență subțire și arată apos. Unii descriu acest lucru ca o menstruație ușoară, iar sângele menstrual va avea adesea o culoare mai deschisă, mai degrabă decât un roșu închis.

Conform cărții Metodele clinice din capitolul “Sângerări vaginale anormale”, hipomenoreea este un termen medical care descrie o menstruație apoasă. Acest tip de flux este, de obicei, mai mic de 30 ml în timpul perioadei menstruale. Deoarece cantitatea mică de sânge se amestecă cu secreția vaginală obișnuită, aceasta poate părea apoasă, cu o consistență subțire.

Un alt motiv pentru o menstruație apoasă ar putea fi datorat perioadelor menstruale rare. Termenul medical pentru aceasta este oligomenoreea (perioade menstruale rare). Potrivit Universității din Maryland, oligomenoreea poate provoca perioade menstruale ușoare sau menstruații rare.

Cauze menstruație apoasă (menstruație ușoară)

Să examinăm în detaliu diferitele cauze ale menstruației apoase.

Menstruația apoasă este normală?

Unele femei au, în mod natural, un flux menstrual apos.

Potrivit medicilor de la Mayo Clinic, cantitatea și consistența fluxului menstrual pot fi diferite de la femeie la femeie. Ciclul menstrual începe în prima zi a menstruației și are loc la fiecare 21 până la 35 de zile. Menstruația poate fi ușoară sau abundentă și poate dura între 2 și 7 zile.

Deci, de unde știi dacă menstruația apoasă este normală pentru tine? Medicii recomandă un jurnal menstrual pentru a urmări menstruația. Aceasta ar trebui să includă tipul și consistența fluxului, precum și durata ciclului menstrual. Păstrarea unui jurnal menstrual vă poate ajuta să identificați neregulile și să observați momentele când perioada este mai apoasă sau mai ușoară decât în mod obișnuit.

Menstruația apoasă și sarcina

În unele cazuri, ceea ce credeți că este o menstruație apoasă poate fi, de fapt, sângerare prin implantare și un semn că sunteți gravidă.

Sângerarea prin implantare se produce atunci când un ovul fertilizat se implantează în mucoasa uterului. Acest lucru poate provoca spasm și crampe ușoare, care pot fi confundate cu începutul perioadei menstruale.

Dr. Nivin Todd, ginecolog din SUA, spune că sângerarea prin implantare are loc la aproximativ 6 până la 12 zile după concepție. Sângerarea ușoară are o culoare roz și un flux redus. Sângerarea prin implantare durează doar câteva zile.

Dr. Todd spune că apariția menstruației apoase la începutul sarcinii nu este un motiv de îngrijorare. Cu toate acestea, dacă aveți sângerări vaginale abundente, împreună cu dureri abdominale, trebuie să discutați cu medicul dumneavoastră cât mai curând posibil.

Menstruație apoasă cu crampe din cauza fluctuațiilor hormonale

Fluctuațiile nivelurilor hormonale pot provoca, de asemenea, o menstruație apoasă din când în când.

Profesorul Jennifer Knudston, specialist în obstetrică și ginecologie de la Universitatea din Texas Health Center, spune că ciclul menstrual este reglementat de hormoni. Interacțiunea complexă a hormonilor corpului dumneavoastră reglează ovulația, fluxul menstrual și consistența acestuia. Pentru unele femei, fluctuațiile nivelurilor hormonale pot însemna o menstruație mai ușoară sau mai abundentă.

Menstruațiile ușoare, apoase sunt doar unul dintre semnele că aveți un dezechilibru hormonal. Există modalități naturale de a aduce hormonii în echilibru. De exemplu, puteți încerca să creșteți consumul de alimente care echilibrează hormonii. Acest lucru vă poate ajuta să creșteți nivelul de progesteron și să aveți o menstruație normală.

Stresul și menstruația apoasă

Stresul poate fi un motiv pentru menstruația anormală, apoasă, care este ușoară și neregulată.

Potrivit medicilor din Clinica Cleveland, menstruația anormală apare atunci când fluxul menstrual este mai ușor sau mai abundent decât de obicei. De asemenea, este posibil să săriți peste o menstruație, să nu aveți deloc sau să aveți o menstruație care durează mai mult de șapte zile. Stresul este o cauză frecventă a problemelor legate de ciclul menstrual.

Stresul și factorii de stil de viață pot afecta semnificativ menstruația. Medicii de la National Health Service (NHS) raportează că întreruperile în rutina zilnică sau creșterea anxietății pot provoca menstruații neregulate. Dacă sunteți stresată, menstruația poate deveni mai scurtă și mai ușoară. De fapt, ea se poate opri complet în cazul unui stres extrem.

Dacă simțiți că stresul provoacă menstruație apoasă și, eventual, rară, puteți încerca unele remedii naturale pentru a atenua stresul. De exemplu, multe uleiuri esențiale pot ajuta la eliberarea stresului și a tensiunii. Unele dintre cele mai eficiente uleiuri esențiale în acest sens sunt lavanda, uleiul esențial de bergamot, mușețelul și geraniumul.

Contraceptivele și menstruația apoasă

Puteți avea o menstruație ușoară și apoasă dacă ați început recent să utilizați pilule contraceptive.

Potrivit Universității din Iowa, contraceptivele pot ajuta la reglarea ciclului menstrual. Medicii de la NHS spun că sângerările mici apoase sunt comune atunci când se utilizează pentru prima dată contraceptive orale.

O altă formă de contracepție care poate face menstruația mai ușoară este dispozitivul intrauterin (DIU). Dr. Traci Johnson de la WebMD explică faptul că un DIU poate face ca femeile să aibă menstruații apoase.

Dacă sunteți îngrijorată de sângerarea vaginală în timpul utilizării contracepției hormonale, trebuie să discutați cu medicul dumneavoastră.

Menstruația apoasă în timpul perimenopauzei

Pe măsură ce vă apropiați de menopauză, este posibil să constatați că începeți să aveți menstruații mai frecvente și apoase.

Stadiul perimenopauzei reprezintă câțiva ani înainte de menopauză, când încep să apară nereguli în ciclul menstrual. Potrivit medicilor de la Harvard Health, este posibil să aveți menstruații mai ușoare cu câteva luni înainte ca acestea să se oprească complet.

American Congress of Obstetricians and Gynecologists raportează că, în timpul perimenopauzei, puteți experimenta și menstruații mai abundente și mai lungi. Cu toate acestea, dacă aveți sângerări abundente sau între menstruații, trebuie să discutați cu medicul dumneavoastră.

Dacă sunteți la postmenopauză și observați semne de sângerare vaginală, este important să consultați un medic.

Alăptarea

Este posibil să constatați că, pe măsură ce menstruația revine în timpul alăptării, primele câteva menstruații sunt mai apoase și mai ușoare decât cele obișnuite.

Conform recomandărilor Guvernului Australian, există mai mulți factori care determină momentul în care menstruația revine în timpul alăptării. De exemplu, alimentația, modificările hormonale și durata alăptării influențează acest proces. La început, menstruația va fi ușoară, cu o culoare rozalie.

Când să mergi la medic pentru menstruație apoasă

În majoritatea cazurilor, dacă aveți menstruație apoasă ocazional sau dacă aceasta este normală pentru dumneavoastră, nu este nevoie să vă faceți griji. De obicei, când problemele de sănătate subiacente, cum ar fi stresul sau fluctuațiile hormonale, se rezolvă, menstruația ar trebui să revină la normal.

Cu toate acestea, în unele cazuri, este important să consultați un medic. Potrivit dr. Mikio Nihira de la WebMD, modificările menstruale care ar trebui să vă alarmeze includ:

  • Menstruația încetinește sau se oprește fără un motiv aparent.
  • Începeți să aveți menstruații mai abundente și/sau mai lungi decât de obicei.
  • Observați sângerări între menstruații.
  • Aveți dureri abdominale intense și crampe în timpul menstruației.
  • Menstruația apare mai frecvent decât la fiecare 21 de zile sau mai rar decât la fiecare 35 de zile.

Surse:

  1. NCBI. Clinical methods – abnormal vaginal bleeding.
  2. UMM. Menstrual disorders.
  3. MayoClinic. Menstrual cycle: What’s normal and what’s not.
  4. WebMD. What is implantation bleeding?
  5. MSDManuals. Menstrual cycle.
  6. ClevelandClinic. Abnormal menstruation.
  7. NHS. Stopped or missed periods.
  8. UIHC. Birth control fact sheet.
  9. NHS. Irregular periods.
  10. WebMD. Birth control and the IUD.
  11. DrugsCom. Menopause and perimenopause.
  12. ACOG. Perimenopausal bleeding and bleeding after menopause.
  13. Breastfeeding and periods.
  14. PatientInfo. Polycystic ovary syndrome.
  15. Psychosom Med.1989 Jan-Feb;51(1):81-6.
  16. J Psychosom Res. . 2014 Jan; 76(1): 19–22.
  17. WebMD. When your period signals a problem.

Testul de sange MCH: Ce inseamna nivelul MCH in sange?

Mariana Felvinczi
-
0
Testul de sange MCH: Ce inseamna nivelul MCH in sange?

Testul de sange MCH se face, de obicei, ca parte a unui test complet de sange (CBC) pe care medicii il folosesc pentru a va verifica starea generala de sanatate. MCH inseamna o medie a hemoglobinei corporale si este cantitatea de hemoglobina din celulele rosii din sange. Hemoglobina este molecula de proteine ​​din celulele rosii care transporta oxigenul din plamani in tesuturile organismului si returneaza dioxidul de carbon din tesuturi inapoi in plamani. Unele dintre cauzele nivelurilor anormale de MCH sunt deficitul de fier, lipsa vitaminei B12, problemele tiroidiene sau probleme cu functia hepatica.

Nivelurile normale de MCH inseamna ca organismul produce suficienta hemoglobina. Aceasta inseamna, de asemenea, ca nu exista probleme medicale care sa determine hemoglobina sa se distruga prea repede.

Avand concentratii scazute sau ridicate de hemoglobina, puteti afla daca aveti diferite tipuri de anemie. Daca testul complet al numarului de sange arata ca aveti anemie si niveluri anormale de MCH, s-ar putea sa va simtiti obosit, sa aveti batai rapide a inimii, palpitatii si dificultati de concentrare.

Acest articol va prezinta ce inseamna testul de sange MCH si ce spune despre sanatatea dumneavoastra. Veti afla, de asemenea, ce trebuie sa faceti daca aveti valori scazute ale nivelului hemoglobinei corporal (MCH scazut).

Ce este testul de sange MCH?

Hemoglobina este o molecula importanta in celulele rosii din sange, care ajuta la transportarea oxigenului in tesuturile organismului. MCH este un calcul al cantitatii medii de hemoglobina din interiorul unei singure celule rosii din sange.

Singurul mod in care medicii pot testa nivelurile de MCH intr-un test de laborator este sa-l foloseasca ca parte a unui numar intreg de sange (CBC). Dr. Brian Yang Merritt despre Medscape afirma ca rezultatele MCH sunt derivate din masurarea concentratiei de hemoglobina in numarul de celule rosii din sange (RBC).

Testul de sange MCH este, de asemenea, legat de testul de sange MCHC care masoara concentratia de hemoglobina intr-un volum dat de globule rosii. Impreuna, indicii MCH si MCHC sunt utilizati pentru a ajuta medicii sa determine cauza anumitor afectiuni medicale.

Ce este testul de sange CBC?

CBC este un grup de teste care evalueaza cele trei tipuri de celule care circula in sange:

  • celule albe
  • globule rosii
  • trombocitele

Potrivit medicilor de la Mayo Clinic, testul de sange al CBC este folosit pentru a va evalua starea generala de sanatate. CBC poate fi apoi utilizat de medici pentru a diagnostica o varietate de afectiuni, inclusiv infectii, anemie si leucemie. Testele CBC pentru anomalii ale globulelor rosii, ale globulelor albe, ale hemoglobinei, ale plasmei si ale trombocitelor.

Care sunt valorile normale ale MCH?

Conform cartii Metodele clinice din capitolul “Indicii celulelor rosii”, valorile normale ale MCH sunt 29 ± 2 picograme (pg) pe celule rosii sanguine la adulti. Aceasta cifra, alaturi de calculul marimii celulelor rosii din sange ( MCV ) si concentratia de hemoglobina (MCHC), ofera medicilor o idee despre sanatatea dumneavoastra generala.

Care sunt simptomele nivelurilor scazute de MCH?

Daca nivelul MCH scade temporar, este posibil sa nu aveti simptome. Cu toate acestea, daca nivelurile scazute de MCH persista, este posibil sa aveti aceste simptome de MCH scazut:

  • Slabiciune
  • Oboseala constanta
  • Ameteala
  • Piele palida

Aceste simptome MCH scazute sunt similare cu simptomele anemiei. Verificarea nivelurilor normale de MCH reprezinta un pas important in cautarea semnelor de anemie. Chiar daca aveti destule celule rosii din sange, puteti fi inca anemic daca nu aveti suficient hemoglobina in fiecare celula. Anemia poate provoca oboseala extrema, piele palida fara culoare, dificultati de respiratie, dureri in piept si maini si picioare reci.

Ce cauzeaza niveluri scazute de MCH?

Unele dintre conditiile care pot determina scaderea nivelurilor de MCH sunt anemia cu deficit de fier, anemie microcitara, deficiente de vitamine, boala celiaca si chirurgie gastrica.

Medicii de la Mayo Clinic spun ca pentru a produce suficienta globule rosii cu suficient hemoglobina, corpul are nevoie de fier, vitamina B-12, folat si alti nutrienti. In cazul in care corpului dumneavoastra lipseste, aceste substante nutritive sau celulele rosii se distrug prea repede, rezultatul va fi scazut.

Anemie de deficit de fier si niveluri scazute de MCH

Rezultatele testelor de laborator ar putea sa apara mai mici decat valoarea normala MCH daca nu obtineti fier prin alimentatie, ceea ce duce la anemie cu deficit de fier.

Anemia de deficit de fier este o afectiune in care sangele nu are suficienta celule sanguine sanatoase. Fara fier suficient, corpul nu poate produce hemoglobina suficienta care sa permita celulelor rosii sa transporte oxigen. Ca rezultat, anemia de deficit de fier va poate face obosita.

Dr. Stanley Schrier spune ca un deficit de fier va determina scaderea nivelurilor de MCH si MCHC. Acest lucru poate duce la scaderea numarului de globule rosii din sange si poate provoca simptomele anemiei.

Boala celiaca determina scaderea nivelurilor de MCH

Boala celiaca poate determina un nivel scazut de MCH intr-un rezultat al testelor de sange, deoarece boala previne absorbtia fierului in corp.

Potrivit ndian Journal of Pediatrics, deficientele de fier sunt frecvent intalnite la persoanele cu boala celiaca. Pentru a aborda deficienta de fier la pacientii cu celiaca, medicii au pus pacientii pe o dieta fara gluten fara sa le furnizeze suplimente de fier. Acest lucru a contribuit la reducerea simptomelor bolii celiace si la cresterea nivelului hemoglobinei in sange.

Exista si alte simptome ale intolerantei la gluten. Unele dintre acestea sunt dureri articulare, probleme digestive precum scaunul gras, senzatii de furnicaturi si afectiuni cutanate inflamatorii.

Chirurgie gastrica

Daca ati efectuat o interventie chirurgicala gastrica, puteti constata ca rezultatele testelor de sange arata scaderea nivelului de MCH.

Ca si in cazul bolii celiace, chirurgia gastrica poate impiedica absortia fierului. BioMed Research a raportat legatura dintre anemie si interventia chirurgicala by-pass gastrica. Sa constatat ca infectiile, bolile cronice si imbatranirea pot provoca inflamatii si pot provoca anemia la persoanele care au suferit interventii chirurgicale gastrice.

Disfunctie tiroidiana si niveluri de MCH

Disfunctia tiroidiana poate determina nivele MCH scazute sau inalte .

Potrivit cotidianului Polish Archives of International Medicine, diferite forme de anemie se pot dezvolta de la disfunctia tiroidiana. Atat hipertiroidismul (tiroida hiperactiva) cat si hipotiroidismul (tiroida subactiva) pot determina anomalii ale nivelurilor de MCH.

Cu toate acestea, nu este clar daca disfunctia tiroidiana determina intotdeauna un nivel scazut de MCH sau un nivel ridicat de MCH. De exemplu, Iranian Journal of Pediatric Hematology Oncology a raportat ca atat nivelurile MCH cat si MCHC au fost mai scazute la persoanele cu tiroide hiperactive si subacitate.

Pe de alta parte, studiile publicate de European Journal of Endocrinology au constatat ca nivelurile de MCH au crescut cu ambele tipuri de tulburari tiroidiene.

Cand medicii suspecteaza o problema tiroidiana, ei va vor testa sangele in mod specific pentru hormonul tiroidian pentru a testa daca aveti o tulburare tiroidiana.

Tratamentul pentru niveluri scazute de MCH si cum se mareste MCH

Daca nivelul scazut de MCH este cauzat de anemie, este important sa va mariti aportul de fier pentru a imbunatati activitatea sangelui.

Mancati mai multe alimente bogate in fier pentru a creste MCH

Cel mai bun mod de a creste nivelul de fier din sange si de a aduce valorile MCH pana la niveluri normale este de a consuma mai multe alimente bogate in fier.

Potrivit dr. Christine Mikstas despre WebMD, unele dintre cele mai bune surse dietetice de fier, care sunt usor absorbite de organism, sunt carnea de vita sau ficat de pui, stridiile, carnea de vita gatita si conservele de sardine in ulei.

Exista, de asemenea, o multime de surse de fier din legume si plante. Unele dintre cele mai bune surse includ fasole gatita, tofu, seminte de dovleac sau seminte de susan.

Luati suplimente de fier pentru a trata anemia

Un alt mod de a creste nivelurile de MCH si MCHC din sange este sa luati suplimente de fier pentru a trata anemia.

American Journal of Medicine apune ca adultii au nevoie de aproximativ 20 mg de fier pe zi. Daca o persoana a avut o interventie chirurgicala gastrica sau sufera de boala celiaca, medicii ar putea recomanda administrarea de fier mai mult. Raportul a remarcat, de asemenea, ca o persoana ar trebui sa ia vitamina C deoarece aceasta ajuta la cresterea absorbtiei de fier. Daca aveti anemie, ar trebui sa evitati sa consumati ceai timp de cel putin o ora dupa ce mancati, deoarece ceaiul impiedica absorbtia fierului.

Gatiti in vase de fier

Daca aveti nevoie sa cresteti nivelul de fier din sange, ar trebui sa treceti la gatit in vase de fier. Medicii de la Mayo Clinic recomanda prepararea alimentelor in vase si tigai defier pentru a obtine mai mult fier in dieta.

Gatirea in vase de fier va ajuta la evitarea pericolelor asociate cu gatitul cu aluminiu.

Care sunt simptomele unor niveluri ridicate de MCH?

Deoarece nivelurile ridicate de MCH pot provoca, de asemenea, simptome de anemie, ele sunt, de obicei, similare cu nivelul scazut al MCH. Unele dintre simptomele de MCH inalt includ oboseala extrema, piele palida fara culoare, dificultati de respiratie, dureri toracice si maini si picioare reci.

Ce cauzeaza niveluri ridicate de MCH?

Iata cateva din principalele cauze ale cresterii MCH:

Boala hepatica si niveluri ridicate de MCH

Nivelurile ridicate ale MCH fac multi doctori sa va examineze functia hepatica pentru a verifica daca nu exista nici o boala hepatica.

Nivelurile ridicate ale MCH pot provoca anemie macrocitara si acest lucru este asociat cu disfunctia hepatica. Conform revistei Management of Anemia, diferite tipuri de anemie sunt asociate cu afectiuni hepatice. Problemele gastrointestinale asociate cu afectiunile hepatice pot duce, de asemenea, la o absorbtie redusa a fierului din dieta dumneavoastra.

Deficitul de vitamina B12 cauzeaza MCH mai mare decat in ​​mod normal

Un deficit de vitamina B12 poate fi un motiv pentru rezultatele testelor de sange cu niveluri mai mari decat cele normale ale MCH.

Cartea Clinical Methods spune ca anemiile megaloblastice sunt adesea cauzate de nivelurile scazute de folat sau de vitamina B12.

Deficientele de vitamina B12 sunt mai frecvente decat majoritatea oamenilor realizeaza. Prin urmare, este important sa cunoasteti simptomele nivelurilor scazute de vitamina B12. Acestea pot duce la depresie, oboseala extrema, pierderea memoriei, dificultati de somn si schimbari de dispozitie.

Consumul a prea mult alcool si MCH inalt

Consumul a prea mult alcool pe parcursul mai multor ani poate provoca anemie si niveluri mai mari decat cele normale ale hemoglobinei medii corporale in celulele rosii ale sangelui.

De exemplu, dr. Vincent Herrin despre Medscape spune ca anemia megaloblastica este adesea asociata cu alcoolismul, vitamina B12 si folat. Utilizarea cronica a alcoolului afecteaza productia din maduva osoasa a celulelor rosii si cauzeaza simptome asociate cu anemia. De obicei, abtinerea de la alcool timp de cateva luni va ajuta nivelurile de MCH sa se normalizeze.

Anumite medicamente

Potrivit Journal of General Family Medical Practice, anumite medicamente pot provoca deficiente de folat si vitamina B12. De fapt, unele rapoarte indica faptul ca aproape 40% dintre pacientii cu anemie de macrocitoza au luat medicamente care interfereaza cu nivelurile lor de hemoglobina. Anemia macrocitoza este o anemie in care celulele rosii din sange (eritrocite) sunt mai mari decat volumul lor normal.

Tratamentul pentru nivelurile MCH inalte si modul de scadere a MCH

Daca rezultatele testului de laborator pentru MCH arata niveluri ridicate, medicul dumneavoastra va efectua teste suplimentare pentru a gasi cauza principala.

Daca nivelurile ridicate de MCH se datoreaza unei disfunctii hepatice, este important sa evitati obiceiurile care va pot afecta ficatul. Acestea includ limitarea consumului de alcool, somn suficient, oprirea fumatului si o dieta echilibrata si hranitoare. Acest lucru va contribui, de asemenea, la prevenirea bolilor hepatice grase.

Alte teste de sange inrudite

Test de sange MCHC

Testul de sange MCHC este legat de testul mediu al hemoglobinei corporale (MCH), cu toate acestea, acesta verifica concentratia de hemoglobina in celulele rosii din sange.

Test de sange MPV

MPV reprezinta volumul mediu al trombocitelor si masoara marimea medie a trombocitelor. Acest lucru poate ajuta medicii sa diagnosticheze anumite conditii de anemie, boli inflamatorii si sa verifice daca exista o deficienta a vitaminei D.

Testul de sange RDW

Masurarea diferentei in marimea si volumul celulelor rosii din sange este numita testul de sange al RDW sau latimea de distributie a celulelor rosii. Citirile anormale ale RDW ar putea fi un semn al problemelor cardiovasculare, al disfunctiei renale sau hepatice sau al conditiilor autoimune.

Despre testul de sange RDW puteti citi mai multe in acest articol Testul de sange RDW: Ce inseamna si ce spune despre sanatatea ta

Test de sange MCV

Testul de sange MCV verifica volumul mediu corpuscular al celulelor rosii din sange si poate ajuta medicii sa diagnosticheze anumite boli. Testul MCV poate ajuta la gasirea anumitor deficiente ale vitaminei, cum ar fi fierul, acidul folic si vitamina B12. Acesta va arata, de asemenea, daca ficatul si organele interne functioneaza corect.

Surse:

  1. Medscape. Mean corpuscular hemoglobin.
  2. MayoClinic. Complete blood count (CBC).
  3. NCBI. Red cell indices.
  4. MedicineNet. Hemoglobin.
  5. MayoClinic. Anemia.
  6. UpToDate. Anemia caused by low iron in adults.
  7. Indian J Pediatr.2003 Dec;70(12):955-8.
  8. BioMed Res Int. 2013 (2013), Article ID 205467, 8 pages.
  9. Pol Arch Intern Med.2017 May 31;127(5):352-360.
  10. Iran J Ped Hematol Oncol. 2013; 3(2): 73–77.
  11. Eur J Endocrinol. February 1, 2010 162 295-305.
  12. Management of Anemia pg 129-142.
  13. Medscape. Macrocytosis.
  14. Am J Med. 2008 Nov; 121(11): 943–948.
  15. MayoClinic. Iron supplement.

Regim alimentar pentru gastrită: Alimente permise și de evitat

Mariana Felvinczi
-
0
Regim alimentar pentru gastrită: Alimente permise și de evitat

Un regim alimentar pentru gastrită (o inflamație sau iritație a mucoasei stomacului) poate atenua în mod semnificativ și îmbunătăți disconfortul și simptomele ce apar datorită gastritei. Urmând un regim alimentar pentru gastrită, puteți, de asemenea, preveni apariția focarelor, permițându-vă să vă bucurați de activitățile zilnice.

Gastrita poate fi cauzată de o serie de factori, inclusiv consumul excesiv de alcool, vărsături cronice (de exemplu, bulimia), stres consistent și anumite medicamente (aspirina și antiinflamatoarele sunt doi vinovați cunoscuți).

Dar, în cele mai multe cazuri, gastrita și ulcerele sunt cauzate de o infecție cu H. pylori, care provoacă tulburări majore în echilibrul acid al stomacului și al florei intestinale.

Regim alimentar pentru gastrită – Alimente permise dacă ai gastrită

Alimentele care diminuează gastrita, cum ar fi broccoli și varza, sunt recomandate deoarece acestea sunt cunoscute pentru a echilibra aciditatea din stomac. Nutriția corectă pentru problemele de gastrită este esențială în tratamentul acesteia și pentru vindecare.

Ulcerele (răni deschise care se dezvoltă în interiorul sistemului digestiv) însoțesc adesea gastrita, iar mâncarea este ceea ce declanșează cel mai adesea durerea asociată cu aceste două probleme intestinale.

Din acest motiv, medicii încep de obicei tratamentul cu o dietă de eliminare simplă pentru a elimina alimentele ofensive care sunt, în general, cunoscute ca provocând simptome de gastrită la majoritatea oamenilor. O dietă pentru suferinzi de gastrită este uneori singurul tratament necesar pentru a controla problema. Alimentele pot fi, într-adevăr, remediu în acest caz.

Există anumite alimente care ar trebui consumate atunci când suferiți de gastrită și ulcere, deoarece acestea au un efect de răcire asupra mucoasei stomacului și pot ameliora inflamația internă.

Mai jos este o listă de alimente recomandate pentru a ajuta la o dietă pentru gastrită și reflux. Cel mai ușor lucru de reținut este că o dietă ușoară pentru gastrită este cea mai bună.

Broccoli

Broccoli are o substanță chimică denumită sulforafan, care ajută la omorârea H. pylori datorită efectului său antibacterian. Un studiu publicat în 2009 în revista Cancer Prevention Research a arătat că un grup de oameni cu H. pylori, care au mâncat o farfurie de broccoli în fiecare zi, timp de opt săptămâni, au avut mai puțină inflamație și infecție a stomacului decât cei care au consumat aceeași cantitate de varză, care nu conține sulforafan.

Iaurt

Iaurtul este, de asemenea, o alegere excelentă pentru a ajuta la restabilirea florei intestinale la normal și pentru a echilibra balanța în stomac. Cel mai bine este să alegeți mărcile cu conținut scăzut de grăsimi sau lipide care conțin culturi bacteriene vii și active. Optați pentru iaurtul natural și adăugați miere ca îndulcitor pentru a vă ajuta să vă calmați stomacul.

Fructe

Fructele sunt o alegere excelentă pentru gastrită (cu câteva excepții, enumerate mai jos). Încercați să mâncați două până la patru porții pe zi de mere, banane, pere, piersici, struguri și kiwi.

Legume

Legumele sunt, de asemenea, o alegere fantastică și relaxantă (din nou, cu câteva excepții enumerate mai jos).

Cereale

Cerealele ajută la mișcările normale ale intestinului, care ajută la prevenirea sau reducerea simptomelor gastritei. Consumați produse cu conținut ridicat de fibre, cum ar fi orezul brun, ovăzul, orzul, pâinea integrală, biscuiții, pastele și porumbul.

Proteine

Proteine, cum ar fi carne slabă, pește, păsări de curte și ouă, sunt alimente cu conținut scăzut de grăsimi care măresc aportul de fibre. Pentru cei care au o dietă pe bază de plante, alegeți alimente precum nuci, semințe, fasole uscată și linte sau proteine pe bază de soia.

De asemenea, includeți mere, suc de mere, lapte degresat și brânzeturi ușor aromate și cu conținut redus de grăsimi.

Alimente de evitat dacă suferiți de gastrită

O dietă pentru gastrită cronică va ajuta la eliminarea oricărei iritații în stomac. Mai jos sunt băuturile și alimentele pe care trebuie să le evitați:

  • Cafea
  • Alcool
  • Ceai
  • Mâncăruri picante (piper, curry)
  • Roșii și produse din roșii (sos, paste, suc)
  • Citrice și sucuri din citrice
  • Alimente prăjite și nesănătoase
  • Băuturi carbogazoase

Plante medicinale pentru gastrită

Plantele medicinale pot fi consumate sub formă de capsule, tincturi sau ceaiuri. Unele exemple sunt:

  • Cranberry: Inhibă creșterea H. pylori.
  • Mastic: Util pentru ulcere.
  • Mentă: Ajută la ameliorarea simptomelor ulcerelor.

Modificările stilului de viață, precum evitarea stresului, cofeinei și alcoolului, pot contribui la reducerea simptomelor.

Resurse articol:

Healthline: Gastritis Diet: What to Eat and What to Avoid

Cleveland Clinic: Gastritis: Symptoms, Causes & Treatments

Verywell Health: Gastritis Diet: Foods to Eat and Avoid

1...737475...142Pagina 74 din 142