Depresia, cunoscuta si sub denumirea de tulburare depresiva
majora sau depresie unipolara, este o boala mentala capabila sa provoace
numeroase simptome psihologice si fizice. Cel mai cunoscut simptom este o
tristete profunda si prelungita, ceea ce nu inseamna ca tristetea este in mod
necesar legata de o imagine a depresiei.
Majoritatea adultilor cu tulburari depresive nu sunt
niciodata evaluati de un psihiatru, deoarece simptomele nu sunt adesea
recunoscute corect. Aceasta confuzie apare chiar si in randul medicilor
care nu sunt obisnuiti sa trateze probleme legate de sanatatea mintala. Studiile
arata ca mai mult de jumatate dintre pacientii cu depresie, la care participa
clinicieni generali pentru prezentarea simptomelor fizice ale depresiei, cum ar
fi durerea, insomnia sau oboseala cronica, ajung sa nu fie recunoscuti ca
atare. Diagnosticul corect apare abia dupa luni sau ani de simptome si mai
multe consultari cu diferiti medici.
Ce este depresia?
Tulburarea depresiva majora este o boala psihiatrica cronica
foarte frecventa, caracterizata printr-o schimbare in starea de spirit a
pacientului, care il lasa trist dincolo de normal, descurajat, fara energie, cu
o stima de sine scazuta si dificultati in tratarea vietii sale personale si
profesionale.
Depresia a fost o boala foarte neinteleasa de zeci de ani,
ceea ce a dus la neintelegeri cu privire la cauzele si simptomele acesteia,
ceea ce a dus la stigmatizarea purtatorilor sai. Chiar si astazi este
frecvent sa gasesti persoane cu depresie care nu isi accepta diagnosticul sau
familia / prietenii care trateaza pacientul deprimat ca pe cineva slab psihic,
incapabil sa depaseasca dificultatile vietii. Nu trebuie tratat pacientul
deprimat ca pe cineva pur trist, incapabil sa reactioneze.
Mai mult decat o tristete, depresia nu este o slabiciune sau
o lipsa de disciplina si nici nu este un lucru pe care pacientul il poate
rezolva pur si simplu doar cu propria dorinta. Pentru cei deprimati, a nu
mai fi trist nu este ca si cum fumatorul incearca sa renunte la tigara; Nu
este vorba de a lua decizia si de a ramane fidel. Depresia este o boala
cronica care necesita tratament de lunga durata, cum ar fi diabetul sau
hipertensiunea. La fel cum nimeni nu inceteaza sa fie diabetic, doar cu
putere de vointa si gandire pozitiva, depresia are nevoie de ajutor medical
pentru a fi controlata.
Tulburarea depresiva poate aparea in orice stadiu al vietii,
din copilarie pana la batranete. Este o boala atat de frecventa incat se
estimeaza ca 12% dintre barbati si pana la 25% dintre femei vor avea un anumit
grad de depresie de-a lungul vietii. Aceasta boala este de doua ori mai
frecventa la femei decat la barbati si este mai frecventa la adultii tineri decat
la adultii mai in varsta.
Diferentele dintre tristete si depresie
Termenul deprimat este adesea folosit ca sinonim pentru
tristete. Tristetea si depresia sunt lucruri diferite. De fapt,
tristetea este de obicei unul dintre simptomele depresiei, dar numai aceasta nu
este suficienta pentru diagnostic.
Tristetea este o reactie normala si asteptata la multe situatii,
cum ar fi moartea unei persoane dragi, sfarsitul unei relatii de dragoste,
pierderea locului de munca etc. Este complet normal ca individul sa
petreaca cateva zile sau saptamani triste dupa situatii de
pierdere. Aceasta nu este considerata o tulburare depresiva majora.
Pentru a fi deprimat, imaginea tristetii este extinsa si superioara normalului, fiind suficienta pentru a interveni in activitatile zilnice, reducand capacitatea de a avea grija de sine, de a impiedica relatiile, de a leza munca profesionala etc. Daca pierzi un membru al familiei si te simti trist saptamani intregi, acest lucru este normal. Dar, daca aceasta tristete este atat de intensa incat saptamanile de la pierdere nu mai puteti relua viata in problemele de baza, cum ar fi munca, mentinerea igienei personale, aceasta poate fi depresie.
In tristete, individul prezinta de obicei perioade de imbunatatire
in timpul zilei, reusind sa uite uneori cauza tristetii sale, cum ar fi in
timpul vizitei unei persoane dragi. In depresie, senzatia este continua si
nu usureaza cu ajutorul altora. Depresia provoaca, in general, un
sentiment de vinovatie, dar fara un motiv aparent. Deprimatii simt o vina
mare, dar nu pot explica motivul.
Este bine sa retineti ca pacientul depresiv nu prezinta intotdeauna
prietenilor si membrilor familiei acel comportament clasic de tristete excesiva. Tulburarea
depresiva poate fi mai subtila, manifestata ca pierdere a interesului pentru
activitati placute anterior, absenta de planuri pentru viitor, schimbari in
modelul somnului, izolare sociala sau autostima scazuta. Pentru a fi
deprimat, nu trebuie sa petreci toata ziua in pat plangand.
Tristetea are intotdeauna o cauza, depresia
nu. Evident, moartea cuiva apropiat poate declansa o tulburare depresiva,
dar nu intotdeauna trebuie sa apara situatii triste pentru ca individul sa inceapa
o depresie.
Cauze depresie
La fel cum se intampla in mai multe tulburari psihice, nu
exista nici o cauza pentru depresie. Boala pare a fi cauzata de interactiunea
mai multor factori, fie ei fizici sau psihologici.
FACTORI ORGANICI RESPONSABILI DE DEPRESIE
Depresia nu apare doar din cauza problemelor emotionale sau
psihologice. Au fost deja recunoscuti mai multi factori de risc si cauze
organice pentru tulburari depresive majore.
1.1 – Genetica
Persoanele care au rude cu depresie au un risc mai mare de a
suferi de boala, ceea ce indica faptul ca exista o vulnerabilitate la depresie
care poate fi mostenita genetic. De fapt, a avea rude apropiate cu alte
tulburari psihice, cum ar fi tulburarea de panica, tulburari afective sau chiar
alcoolism, sunt de asemenea factori de risc pentru depresie.
In ciuda studiilor intense din zona, genele responsabile de
vulnerabilitatea la depresie nu au fost inca identificate.
In ciuda mostenirii genetice, care pare a fi un factor
important, ea insasi nu este suficienta pentru a declansa boala. Acest
lucru este dovedit cu usurinta prin studiile unor frati gemeni identici, unde
s-a constatat ca exista un acord in doar 40% din cazuri. Prin urmare, alti
factori, in afara de genetica, sunt necesari pentru a prezenta tulburari
depresive.
1.2 – Neurotransmitatori
Creierul uman este o structura extrem de complexa, a carei
functionare depinde de sute de mediatori chimici. Stim acum ca mai multe
afectiuni psihiatrice sunt legate de cel putin 5 dintre acesti neurotransmitatori:
norepinefrina, serotonina, dopamina, acid aminobutiric gamma (GABA) si
acetilcolina.
Abundenta sau lipsa unora dintre acesti neurotransmitatori in
anumite parti ale creierului pot declansa tulburari psihice si neurologice
grave. Exemple: lipsa dopaminei in anumite zone ale bazei creierului
cauzeaza boala Parkinson. Deja boala Alzheimer pare sa fie legata de
niveluri scazute de acetilcolina din creier.
Depresia are originea in functionarea anormala a unora
dintre acesti neurotransmitatori, cum ar fi dopamina, serotonina, norepinefrina
si GABA. Printre ele, serotonina pare sa aiba cel mai important rol, fiind
de obicei la niveluri scazute la pacientii cu depresie.
1.3 – Utilizarea de droguri sau alcool
Bolile de dependenta sunt, de asemenea, influentate de acesti
neurotransmitatori. Alcoolul si medicamentele isi exercita efectele prin
cresterea eliberarii de dopamina in creier, ceea ce provoaca euforie si o senzatie
placuta. Problema este ca utilizarea repetata a drogurilor sau a
alcoolului desensibilizeaza sistemul dopaminelor, determinandu-l sa se obisnuiasca
cu prezenta acestor substante. Astfel, persoanele dependente au nevoie din
ce in ce mai multe droguri sau alcool pentru a obtine acelasi grad de satisfactie,
putand ramane deprimate atunci cand sunt in afara efectului acestor substante. Creierul
se obisnuieste sa traiasca cu niveluri crescande de neurotransmitatori
stimulatori, ceea ce face ca nivelurile normale sa nu fie suficiente pentru a
controla starea de spirit a individului
1.4 – Modificari ale creierului
Pe langa reducerea concentratiei de neurotransmitatori,
pacientii cu tulburari depresive cronice prezinta, de asemenea, modificari ale
anatomiei creierului, cum ar fi reducerea volumului lobului frontal si a
hipocondrului.
Studiile de neuroimagistica arata, de asemenea, modificari
ale functionarii mai multor zone ale creierului la persoanele cu
depresie. Cercetatorii au descoperit o zona a cortexului prefrontal este cu
activitate scazuta anormal la pacientii cu aceasta tulburare. Aceasta
regiune este legata de raspunsul emotional si are conexiuni larg raspandite cu
alte zone ale creierului responsabile pentru reglarea neurotransmitatorilor
asociati cu dispozitia, precum norepinefrina, dopamina si serotonina.
1.5 – Boli ale creierului
Relatia dintre AVC si debutul depresiei este din ce in ce
mai acceptata. Stim acum ca depresia care apare dupa un accident vascular
cerebral este cauzata nu numai de socuri psihologice, datorita consecintelor
notabile ale accidentului vascular cerebral, cum ar fi sechele motorii sau de
vorbire. Vatamarea cerebrala directa in sine din cauza accidentului
vascular cerebral creste riscul aparitiei depresiei, in ciuda consecintelor
unui accident vascular cerebral care nu are niciun efect psihologic mare asupra
pacientului (cititi: ACV –
CEREBRAL ICTUS – Cauze si simptome ).
Pe langa accidentul vascular cerebral, mai multe alte tulburari
neurologice cresc riscul de depresie, inclusiv boala Parkinson, boala
Alzheimer, scleroza multipla, epilepsie, tumori cerebrale si traume craniene.
1.6 – Boli cronice
Pacientii cu boli cronice sunt, de asemenea, mai vulnerabili la debutul tulburarii depresive. Cele mai frecvente sunt: diabetul, bolile de inima, hipotiroidismul, SIDA, ciroza, boala inflamatorie a intestinului, lupusul, artrita reumatoida, fibromialgia, printre altele.
FACTORI PSIHOLOGICI ASOCIATI CU DEPRESIA
Tensiunile emotionale sunt un declansator important pentru
debutul depresiei. Adesea, un eveniment traumatic este factorul care lipseste
unui individ care este probabil sa dezvolte un proces depresiv.
2.1 – Traume in copilarie
Traumele dobandite in copilarie sunt un factor important de
risc pentru dezvoltarea depresiei. Printre traume se numara abuzurile,
absenta tatalui, moartea cuiva apropiat, agresiunile sau lipsa de afectiune din
partea parintilor.
Relatiile problematice cu parintii, fratii si colegii sunt
frecvente la copii si adolescenti cu depresie. Adultii depresivi raporteaza
adesea la o implicare parentala mica si la o supraprotejare materna in timpul
copilariei timpurii.
Copiii care au suferit bullying au, de asemenea, un risc mai
mare de a deveni adulti depresivi.
2.2 – Tensiuni emotionale
Desi tulburarea depresiva poate aparea fara niciun factor de
precipitare emotional, stresul personal si pierderea creste cu siguranta
riscul. Pierderea persoanelor dragi sunt factori de risc importanti la
persoanele tinere. La varstnicii cu casatorii lungi, pierderea sotului sau
a sotiei este adesea un eveniment declansator al depresiei.
Durerea cronica, bolile cronice, dizabilitatea si bolile
care lasa sechele pot duce, de asemenea, la depresie.
Izolarea sociala, critica excesiva si problemele familiale, lipsa
banilor, separarea conjugala sau stima de sine scazuta sunt, de asemenea,
factori comuni.
Avand un contact strans si frecvent cu o persoana deprimata
creste, de asemenea, riscul de depresie.
2.3 – Depresia postpartum
Depresia postpartum este un tip de tulburare depresiva pe
care unele femei o dezvolta dupa nastere. Majoritatea femeilor cu depresie
postpartum incep sa prezinte simptome in prima luna a vietii copilului, dar la unele
dureaza pana la 12 luni pentru dezvoltarea depresiei. Aproximativ 10%
dintre mame sufera de depresie postpartum.
In primele 2 sau 3 zile dupa ce au un copil, multe femei
tind sa aiba un tip usor de depresie postpartum, numita tristete postpartum sau
melancolie postpartum. Aceasta afectiune afecteaza pana la 80% dintre mame
si se caracterizeaza prin schimbari de dispozitie, iritare, dificultati de
concentrare, insomnie si atacuri de plans.
Melancolia postpartum este cauzata de modificarile hormonale
care vin cu sfarsitul sarcinii si stresul psihologic cauzat de
responsabilitatea ingrijirii unui nou-nascut, asociat cu epuizarea fizica pe
care o provoaca sarcina. In majoritatea cazurilor, tristetea postpartum
dispare in 2 sau 3 saptamani.
Depresia postpartum este o imagine mai importanta decat
melancolia postpartum, care dureaza mai mult si prezinta simptome mai
severe. Femeile cu antecedente de depresie sunt mai susceptibile sa aiba
depresie postpartum decat femeile care nu au fost niciodata depresive.
In general, femeile cu depresie postpartum nu pot dormi,
chiar si atunci cand bebelusii lor dorm. In plus, apar foarte suparati,
incapabili sa aiba grija de copil, cu un sentiment serios de vinovatie si cu
sentimentul de a nu avea legaturi emotionale cu noul bebelus.
Depresia postpartum o poate duce pe mama sa aiba ganduri de
rau pentru sine si pentru copil; In majoritatea cazurilor, insa, mama
poate recunoaste absurditatea ideii, avand capacitatea de a controla acest gand
ciudat.
Depresia postpartum poate disparea spontan; Cu toate
acestea, asistenta medicala este importanta, deoarece, in unele cazuri,
tulburarea depresiva nu se imbunatateste in timp si exista riscuri pentru ca
mama sa provoace probleme copilului sau.
Simptome depresie
Tulburarea depresiva este o afectiune care se poate
manifesta in mai multe moduri. Cea mai frecventa forma se numeste
tulburare depresiva majora, cunoscuta si sub denumirea de depresie. Altul
destul de frecvent este depresia cronica, care se numeste distimie. Alte
tipuri de depresie care pot aparea sunt tulburarea bipolara, depresia sezoniera,
depresia reactiva, depresia atipica, depresia postpartum si depresia minora.
Depresia majora are de obicei cel putin cinci din cele noua
simptome enumerate mai jos, dintre care unul este tristetea sau pierderea
interesului pentru activitatile zilnice.
1- Tristete in cea mai mare parte a zilei, in special
dimineata.
2- Pierderea interesului pentru activitatile zilnice.
3- Modificari semnificative ale apetitului si / sau greutatii (pot fi crescute
sau scazute).
4- Insomnie sau somn excesiv.
5- Neliniste sau letargie.
6- Oboseala sau lipsa de energie, persistenta.
7- Sentimente de lipsa de valoare sau de vinovatie.
8- Incapacitatea de concentrare si indecizie.
9- Ganduri recurente despre moarte sau sinucidere.
Pentru a fi considerate un criteriu pentru tulburarea
depresiva majora, simptomele mentionate trebuie sa fie zilnice si trebuie sa
fie prezente mai mult de 2 saptamani consecutive.
Diagnostic
Diagnosticul de depresie este de preferinta facut de un psihiatru
si se bazeaza pe simptomele, durata si efectele generale pe care le provoaca in
viata pacientului. In prezent nu exista un test de laborator sau imagistic
pentru a identifica depresia, desi unele analize de sange pot fi facute pentru
a exclude alte boli cu simptome similare, cum ar fi hipotiroidismul.
Diagnosticul depresiei majore impune ca simptomele sa fie
suficient de severe pentru a interfera cu activitatile zilnice ale pacientului si
capacitatea de a avea grija de sine, de a mentine relatii, de a participa la
activitati de munca etc. Diagnosticul necesita, de asemenea, ca simptomele
sa apara zilnic timp de cel putin doua saptamani.
Dupa diagnostic, este important sa incercati sa identificati
gandurile suicidare pentru a institui un tratament adecvat cat mai curand
posibil.
Tratament
Tratamentul initial al depresiei majore ar trebui sa includa
medicamente antidepresive si psihoterapie, care pot fi efectuate cu un
psihiatru sau psiholog.
Studiile arata ca tratamentul combinat (medicamente +
psihoterapie) este mai eficient decat tratamentul izolat, cu doar una dintre
cele doua optiuni. Psihoterapia si medicamentele antidepresive sunt la fel
de eficiente, insa psihoterapia are o relevanta mai mare pe termen lung,
deoarece ajuta pacientul sa dezvolte noi modalitati de abordare a simptomelor,
precum si o capacitate mai mare de a rationaliza si de a se adapta la
problemele vietii.
Medicamente antidepresive
Exista zeci de medicamente cu actiuni antidepresive pe piata. In
prezent, clasele cele mai utilizate sunt:
Inhibitori selectivi ai recaptarii
serotoninei (SSRIs sau SSRI) – de exemplu, Citalopram, Escitalopram, Fluoxetina,
Paroxetina si Sertralina.
Inhibitori selectivi ai recaptarii
serotoninei si norepinefrinei (ISRS sau SNRI-uri) – De exemplu, Venlafaxina,
Duloxetina, Milnacipran si Desvenlafaxina.
Antidepresive atipice –
pag. de exemplu, Mirtazapina, Bupropiona, Trazodona si Nefazodona.
Inhibitorii monoaminoxidazei (IMAI) si antidepresivele
triciclice (de exemplu, amitriptilina, nortriptilina, seleginina si imipramina)
sunt cele mai vechi medicamente, care sunt utilizate in prezent mai putin in
tratamentul depresiei din cauza prea multor efecte secundare.
In general, medicii incep tratamentul depresiei cu un
inhibitor al recaptarii serotoninei (SSRI sau SSRI), acesta fiind o clasa sigura
de antidepresive si cu o rata scazuta de reactii adverse. Inhibitorii
recaptarii serotoninei si noradrenalinei (ISRS sau SSRI) sunt, de asemenea, o
alternativa buna pentru inceperea tratamentului.
Nu exista o reteta magica care sa poata fi aplicata tuturor
pacientilor cu depresie. Medicatia care trebuie aleasa depinde de
caracteristicile clinice si conditiile economice ale individului. De
exemplu, daca pacientul, precum si depresia, au probleme cu somnul,
medicamentele care provoaca somnolenta, cum ar fi mirtazapina pot fi cea mai
buna optiune.
Antidepresivele pot dura timp pentru a-si atinge efectul
maxim, multi oameni incep sa se simta mai bine doar dupa doua saptamani. Cu
toate acestea, pentru a simti efectul complet al medicamentului, pacientul
poate astepta pana la 6 pana la 12 saptamani. Chiar si asa, daca pacientul
nu mentioneaza ameliorarea simptomelor sale dupa patru saptamani de tratament,
psihiatrul poate sa creasca doza, sa adauge un medicament nou sau sa il inlocuiasca
pur si simplu pe cel anterior. Este important sa retineti ca raspunsul la
antidepresive este individual si ca tratamentul poate dura saptamani pentru
ajustare.
Aparitia de reactii adverse poate fi un motiv pentru inlocuirea
produsului. Unele reactii adverse dispar in timp, dar altele nu. Gasirea
medicamentelor potrivite sau combinatia de medicamente in anumite doze necesita
uneori timp si este necesara o incercare si o eroare. Important este sa nu
te descurajezi.
Surse medicale:
https://www.uptodate.com/contents/unipolar-depression-in-adults-clinical-features
https://www.uptodate.com/contents/unipolar-major-depression-in-adults-choosing-initial-treatment
https://www.nimh.nih.gov/health/topics/depression/index.shtml
https://www.psychiatry.org/patients-families/depression/what-is-depression
https://adaa.org/understanding-anxiety/depression
