Depresie – cauze, simptome, diagnostic si tratament

Ultima actualizare 2019-12-20 de admin

Depresia, cunoscuta si sub denumirea de tulburare depresiva majora sau depresie unipolara, este o boala mentala capabila sa provoace numeroase simptome psihologice si fizice. Cel mai cunoscut simptom este o tristete profunda si prelungita, ceea ce nu inseamna ca tristetea este in mod necesar legata de o imagine a depresiei.

Majoritatea adultilor cu tulburari depresive nu sunt niciodata evaluati de un psihiatru, deoarece simptomele nu sunt adesea recunoscute corect. Aceasta confuzie apare chiar si in randul medicilor care nu sunt obisnuiti sa trateze probleme legate de sanatatea mintala. Studiile arata ca mai mult de jumatate dintre pacientii cu depresie, la care participa clinicieni generali pentru prezentarea simptomelor fizice ale depresiei, cum ar fi durerea, insomnia sau oboseala cronica, ajung sa nu fie recunoscuti ca atare. Diagnosticul corect apare abia dupa luni sau ani de simptome si mai multe consultari cu diferiti medici.

Ce este depresia?

Tulburarea depresiva majora este o boala psihiatrica cronica foarte frecventa, caracterizata printr-o schimbare in starea de spirit a pacientului, care il lasa trist dincolo de normal, descurajat, fara energie, cu o stima de sine scazuta si dificultati in tratarea vietii sale personale si profesionale.

Depresia a fost o boala foarte neinteleasa de zeci de ani, ceea ce a dus la neintelegeri cu privire la cauzele si simptomele acesteia, ceea ce a dus la stigmatizarea purtatorilor sai. Chiar si astazi este frecvent sa gasesti persoane cu depresie care nu isi accepta diagnosticul sau familia / prietenii care trateaza pacientul deprimat ca pe cineva slab psihic, incapabil sa depaseasca dificultatile vietii. Nu trebuie tratat pacientul deprimat ca pe cineva pur trist, incapabil sa reactioneze.

Mai mult decat o tristete, depresia nu este o slabiciune sau o lipsa de disciplina si nici nu este un lucru pe care pacientul il poate rezolva pur si simplu doar cu propria dorinta. Pentru cei deprimati, a nu mai fi trist nu este ca si cum fumatorul incearca sa renunte la tigara; Nu este vorba de a lua decizia si de a ramane fidel. Depresia este o boala cronica care necesita tratament de lunga durata, cum ar fi diabetul sau hipertensiunea. La fel cum nimeni nu inceteaza sa fie diabetic, doar cu putere de vointa si gandire pozitiva, depresia are nevoie de ajutor medical pentru a fi controlata.

Tulburarea depresiva poate aparea in orice stadiu al vietii, din copilarie pana la batranete. Este o boala atat de frecventa incat se estimeaza ca 12% dintre barbati si pana la 25% dintre femei vor avea un anumit grad de depresie de-a lungul vietii. Aceasta boala este de doua ori mai frecventa la femei decat la barbati si este mai frecventa la adultii tineri decat la adultii mai in varsta.

Diferentele dintre tristete si depresie

Termenul deprimat este adesea folosit ca sinonim pentru tristete. Tristetea si depresia sunt lucruri diferite. De fapt, tristetea este de obicei unul dintre simptomele depresiei, dar numai aceasta nu este suficienta pentru diagnostic.

Tristetea este o reactie normala si asteptata la multe situatii, cum ar fi moartea unei persoane dragi, sfarsitul unei relatii de dragoste, pierderea locului de munca etc. Este complet normal ca individul sa petreaca cateva zile sau saptamani triste dupa situatii de pierdere. Aceasta nu este considerata o tulburare depresiva majora.

Pentru a fi deprimat, imaginea tristetii este extinsa si superioara normalului, fiind suficienta pentru a interveni in activitatile zilnice, reducand capacitatea de a avea grija de sine, de a impiedica relatiile, de a leza munca profesionala etc. Daca pierzi un membru al familiei si te simti trist saptamani intregi, acest lucru este normal. Dar, daca aceasta tristete este atat de intensa incat saptamanile de la pierdere nu mai puteti relua viata in problemele de baza, cum ar fi munca, mentinerea igienei personale, aceasta poate fi depresie.

In tristete, individul prezinta de obicei perioade de imbunatatire in timpul zilei, reusind sa uite uneori cauza tristetii sale, cum ar fi in timpul vizitei unei persoane dragi. In depresie, senzatia este continua si nu usureaza cu ajutorul altora. Depresia provoaca, in general, un sentiment de vinovatie, dar fara un motiv aparent. Deprimatii simt o vina mare, dar nu pot explica motivul.

Este bine sa retineti ca pacientul depresiv nu prezinta intotdeauna prietenilor si membrilor familiei acel comportament clasic de tristete excesiva. Tulburarea depresiva poate fi mai subtila, manifestata ca pierdere a interesului pentru activitati placute anterior, absenta de planuri pentru viitor, schimbari in modelul somnului, izolare sociala sau autostima scazuta. Pentru a fi deprimat, nu trebuie sa petreci toata ziua in pat plangand.

Tristetea are intotdeauna o cauza, depresia nu. Evident, moartea cuiva apropiat poate declansa o tulburare depresiva, dar nu intotdeauna trebuie sa apara situatii triste pentru ca individul sa inceapa o depresie.

Cauze depresie

La fel cum se intampla in mai multe tulburari psihice, nu exista nici o cauza pentru depresie. Boala pare a fi cauzata de interactiunea mai multor factori, fie ei fizici sau psihologici.

FACTORI ORGANICI RESPONSABILI DE DEPRESIE

Depresia nu apare doar din cauza problemelor emotionale sau psihologice. Au fost deja recunoscuti mai multi factori de risc si cauze organice pentru tulburari depresive majore.

1.1 – Genetica

Persoanele care au rude cu depresie au un risc mai mare de a suferi de boala, ceea ce indica faptul ca exista o vulnerabilitate la depresie care poate fi mostenita genetic. De fapt, a avea rude apropiate cu alte tulburari psihice, cum ar fi tulburarea de panica, tulburari afective sau chiar alcoolism, sunt de asemenea factori de risc pentru depresie.

In ciuda studiilor intense din zona, genele responsabile de vulnerabilitatea la depresie nu au fost inca identificate.

In ciuda mostenirii genetice, care pare a fi un factor important, ea insasi nu este suficienta pentru a declansa boala. Acest lucru este dovedit cu usurinta prin studiile unor frati gemeni identici, unde s-a constatat ca exista un acord in doar 40% din cazuri. Prin urmare, alti factori, in afara de genetica, sunt necesari pentru a prezenta tulburari depresive.

1.2 – Neurotransmitatori

Creierul uman este o structura extrem de complexa, a carei functionare depinde de sute de mediatori chimici. Stim acum ca mai multe afectiuni psihiatrice sunt legate de cel putin 5 dintre acesti neurotransmitatori: norepinefrina, serotonina, dopamina, acid aminobutiric gamma (GABA) si acetilcolina.

Abundenta sau lipsa unora dintre acesti neurotransmitatori in anumite parti ale creierului pot declansa tulburari psihice si neurologice grave. Exemple: lipsa dopaminei in anumite zone ale bazei creierului cauzeaza boala Parkinson. Deja boala Alzheimer pare sa fie legata de niveluri scazute de acetilcolina din creier.

Depresia are originea in functionarea anormala a unora dintre acesti neurotransmitatori, cum ar fi dopamina, serotonina, norepinefrina si GABA. Printre ele, serotonina pare sa aiba cel mai important rol, fiind de obicei la niveluri scazute la pacientii cu depresie.

1.3 – Utilizarea de droguri sau alcool

Bolile de dependenta sunt, de asemenea, influentate de acesti neurotransmitatori. Alcoolul si medicamentele isi exercita efectele prin cresterea eliberarii de dopamina in creier, ceea ce provoaca euforie si o senzatie placuta. Problema este ca utilizarea repetata a drogurilor sau a alcoolului desensibilizeaza sistemul dopaminelor, determinandu-l sa se obisnuiasca cu prezenta acestor substante. Astfel, persoanele dependente au nevoie din ce in ce mai multe droguri sau alcool pentru a obtine acelasi grad de satisfactie, putand ramane deprimate atunci cand sunt in afara efectului acestor substante. Creierul se obisnuieste sa traiasca cu niveluri crescande de neurotransmitatori stimulatori, ceea ce face ca nivelurile normale sa nu fie suficiente pentru a controla starea de spirit a individului

1.4 – Modificari ale creierului

Pe langa reducerea concentratiei de neurotransmitatori, pacientii cu tulburari depresive cronice prezinta, de asemenea, modificari ale anatomiei creierului, cum ar fi reducerea volumului lobului frontal si a hipocondrului.

Studiile de neuroimagistica arata, de asemenea, modificari ale functionarii mai multor zone ale creierului la persoanele cu depresie. Cercetatorii au descoperit o zona a cortexului prefrontal este cu activitate scazuta anormal la pacientii cu aceasta tulburare. Aceasta regiune este legata de raspunsul emotional si are conexiuni larg raspandite cu alte zone ale creierului responsabile pentru reglarea neurotransmitatorilor asociati cu dispozitia, precum norepinefrina, dopamina si serotonina.

1.5 – Boli ale creierului

Relatia dintre AVC si debutul depresiei este din ce in ce mai acceptata. Stim acum ca depresia care apare dupa un accident vascular cerebral este cauzata nu numai de socuri psihologice, datorita consecintelor notabile ale accidentului vascular cerebral, cum ar fi sechele motorii sau de vorbire. Vatamarea cerebrala directa in sine din cauza accidentului vascular cerebral creste riscul aparitiei depresiei, in ciuda consecintelor unui accident vascular cerebral care nu are niciun efect psihologic mare asupra pacientului (cititi: ACV – CEREBRAL ICTUS – Cauze si simptome ).

Pe langa accidentul vascular cerebral, mai multe alte tulburari neurologice cresc riscul de depresie, inclusiv boala Parkinson, boala Alzheimer, scleroza multipla, epilepsie, tumori cerebrale si traume craniene.

1.6 – Boli cronice

Pacientii cu boli cronice sunt, de asemenea, mai vulnerabili la debutul tulburarii depresive. Cele mai frecvente sunt: ​​diabetul, bolile de inima, hipotiroidismul, SIDA, ciroza, boala inflamatorie a intestinului, lupusul, artrita reumatoida, fibromialgia, printre altele.

FACTORI PSIHOLOGICI ASOCIATI CU DEPRESIA

Tensiunile emotionale sunt un declansator important pentru debutul depresiei. Adesea, un eveniment traumatic este factorul care lipseste unui individ care este probabil sa dezvolte un proces depresiv.

2.1 – Traume in copilarie

Traumele dobandite in copilarie sunt un factor important de risc pentru dezvoltarea depresiei. Printre traume se numara abuzurile, absenta tatalui, moartea cuiva apropiat, agresiunile sau lipsa de afectiune din partea parintilor.

Relatiile problematice cu parintii, fratii si colegii sunt frecvente la copii si adolescenti cu depresie. Adultii depresivi raporteaza adesea la o implicare parentala mica si la o supraprotejare materna in timpul copilariei timpurii.

Copiii care au suferit bullying au, de asemenea, un risc mai mare de a deveni adulti depresivi.

2.2 – Tensiuni emotionale

Desi tulburarea depresiva poate aparea fara niciun factor de precipitare emotional, stresul personal si pierderea creste cu siguranta riscul. Pierderea persoanelor dragi sunt factori de risc importanti la persoanele tinere. La varstnicii cu casatorii lungi, pierderea sotului sau a sotiei este adesea un eveniment declansator al depresiei.

Durerea cronica, bolile cronice, dizabilitatea si bolile care lasa sechele pot duce, de asemenea, la depresie.

Izolarea sociala, critica excesiva si problemele familiale, lipsa banilor, separarea conjugala sau stima de sine scazuta sunt, de asemenea, factori comuni.

Avand un contact strans si frecvent cu o persoana deprimata creste, de asemenea, riscul de depresie.

2.3 – Depresia postpartum

Depresia postpartum este un tip de tulburare depresiva pe care unele femei o dezvolta dupa nastere. Majoritatea femeilor cu depresie postpartum incep sa prezinte simptome in prima luna a vietii copilului, dar la unele dureaza pana la 12 luni pentru dezvoltarea depresiei. Aproximativ 10% dintre mame sufera de depresie postpartum.

In primele 2 sau 3 zile dupa ce au un copil, multe femei tind sa aiba un tip usor de depresie postpartum, numita tristete postpartum sau melancolie postpartum. Aceasta afectiune afecteaza pana la 80% dintre mame si se caracterizeaza prin schimbari de dispozitie, iritare, dificultati de concentrare, insomnie si atacuri de plans.

Melancolia postpartum este cauzata de modificarile hormonale care vin cu sfarsitul sarcinii si stresul psihologic cauzat de responsabilitatea ingrijirii unui nou-nascut, asociat cu epuizarea fizica pe care o provoaca sarcina. In majoritatea cazurilor, tristetea postpartum dispare in 2 sau 3 saptamani.

Depresia postpartum este o imagine mai importanta decat melancolia postpartum, care dureaza mai mult si prezinta simptome mai severe. Femeile cu antecedente de depresie sunt mai susceptibile sa aiba depresie postpartum decat femeile care nu au fost niciodata depresive.

In general, femeile cu depresie postpartum nu pot dormi, chiar si atunci cand bebelusii lor dorm. In plus, apar foarte suparati, incapabili sa aiba grija de copil, cu un sentiment serios de vinovatie si cu sentimentul de a nu avea legaturi emotionale cu noul bebelus.

Depresia postpartum o poate duce pe mama sa aiba ganduri de rau pentru sine si pentru copil; In majoritatea cazurilor, insa, mama poate recunoaste absurditatea ideii, avand capacitatea de a controla acest gand ciudat.

Depresia postpartum poate disparea spontan; Cu toate acestea, asistenta medicala este importanta, deoarece, in unele cazuri, tulburarea depresiva nu se imbunatateste in timp si exista riscuri pentru ca mama sa provoace probleme copilului sau.

Simptome depresie

Tulburarea depresiva este o afectiune care se poate manifesta in mai multe moduri. Cea mai frecventa forma se numeste tulburare depresiva majora, cunoscuta si sub denumirea de depresie. Altul destul de frecvent este depresia cronica, care se numeste distimie. Alte tipuri de depresie care pot aparea sunt tulburarea bipolara, depresia sezoniera, depresia reactiva, depresia atipica, depresia postpartum si depresia minora.

Depresia majora are de obicei cel putin cinci din cele noua simptome enumerate mai jos, dintre care unul este tristetea sau pierderea interesului pentru activitatile zilnice.

1- Tristete in cea mai mare parte a zilei, in special dimineata.
2- Pierderea interesului pentru activitatile zilnice.
3- Modificari semnificative ale apetitului si / sau greutatii (pot fi crescute sau scazute).
4- Insomnie sau somn excesiv.
5- Neliniste sau letargie.
6- Oboseala sau lipsa de energie, persistenta.
7- Sentimente de lipsa de valoare sau de vinovatie.
8- Incapacitatea de concentrare si indecizie.
9- Ganduri recurente despre moarte sau sinucidere.

Pentru a fi considerate un criteriu pentru tulburarea depresiva majora, simptomele mentionate trebuie sa fie zilnice si trebuie sa fie prezente mai mult de 2 saptamani consecutive.

Diagnostic

Diagnosticul de depresie este de preferinta facut de un psihiatru si se bazeaza pe simptomele, durata si efectele generale pe care le provoaca in viata pacientului. In prezent nu exista un test de laborator sau imagistic pentru a identifica depresia, desi unele analize de sange pot fi facute pentru a exclude alte boli cu simptome similare, cum ar fi hipotiroidismul.

Diagnosticul depresiei majore impune ca simptomele sa fie suficient de severe pentru a interfera cu activitatile zilnice ale pacientului si capacitatea de a avea grija de sine, de a mentine relatii, de a participa la activitati de munca etc. Diagnosticul necesita, de asemenea, ca simptomele sa apara zilnic timp de cel putin doua saptamani.

Dupa diagnostic, este important sa incercati sa identificati gandurile suicidare pentru a institui un tratament adecvat cat mai curand posibil.

Tratament

Tratamentul initial al depresiei majore ar trebui sa includa medicamente antidepresive si psihoterapie, care pot fi efectuate cu un psihiatru sau psiholog.

Studiile arata ca tratamentul combinat (medicamente + psihoterapie) este mai eficient decat tratamentul izolat, cu doar una dintre cele doua optiuni. Psihoterapia si medicamentele antidepresive sunt la fel de eficiente, insa psihoterapia are o relevanta mai mare pe termen lung, deoarece ajuta pacientul sa dezvolte noi modalitati de abordare a simptomelor, precum si o capacitate mai mare de a rationaliza si de a se adapta la problemele vietii.

Medicamente antidepresive

Exista zeci de medicamente cu actiuni antidepresive pe piata. In prezent, clasele cele mai utilizate sunt:

Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (SSRIs sau SSRI) – de exemplu, Citalopram, Escitalopram, Fluoxetina, Paroxetina si Sertralina.

Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei si norepinefrinei (ISRS sau SNRI-uri) – De exemplu, Venlafaxina, Duloxetina, Milnacipran si Desvenlafaxina.

Antidepresive atipice – pag. de exemplu, Mirtazapina, Bupropiona, Trazodona si Nefazodona.

Inhibitorii monoaminoxidazei (IMAI) si antidepresivele triciclice (de exemplu, amitriptilina, nortriptilina, seleginina si imipramina) sunt cele mai vechi medicamente, care sunt utilizate in prezent mai putin in tratamentul depresiei din cauza prea multor efecte secundare.

In general, medicii incep tratamentul depresiei cu un inhibitor al recaptarii serotoninei (SSRI sau SSRI), acesta fiind o clasa sigura de antidepresive si cu o rata scazuta de reactii adverse. Inhibitorii recaptarii serotoninei si noradrenalinei (ISRS sau SSRI) sunt, de asemenea, o alternativa buna pentru inceperea tratamentului.

Nu exista o reteta magica care sa poata fi aplicata tuturor pacientilor cu depresie. Medicatia care trebuie aleasa depinde de caracteristicile clinice si conditiile economice ale individului. De exemplu, daca pacientul, precum si depresia, au probleme cu somnul, medicamentele care provoaca somnolenta, cum ar fi mirtazapina pot fi cea mai buna optiune.

Antidepresivele pot dura timp pentru a-si atinge efectul maxim, multi oameni incep sa se simta mai bine doar dupa doua saptamani. Cu toate acestea, pentru a simti efectul complet al medicamentului, pacientul poate astepta pana la 6 pana la 12 saptamani. Chiar si asa, daca pacientul nu mentioneaza ameliorarea simptomelor sale dupa patru saptamani de tratament, psihiatrul poate sa creasca doza, sa adauge un medicament nou sau sa il inlocuiasca pur si simplu pe cel anterior. Este important sa retineti ca raspunsul la antidepresive este individual si ca tratamentul poate dura saptamani pentru ajustare.

Aparitia de reactii adverse poate fi un motiv pentru inlocuirea produsului. Unele reactii adverse dispar in timp, dar altele nu. Gasirea medicamentelor potrivite sau combinatia de medicamente in anumite doze necesita uneori timp si este necesara o incercare si o eroare. Important este sa nu te descurajezi.

Surse medicale:

https://www.uptodate.com/contents/unipolar-depression-in-adults-clinical-features

https://www.uptodate.com/contents/unipolar-major-depression-in-adults-choosing-initial-treatment

https://www.nimh.nih.gov/health/topics/depression/index.shtml

https://www.psychiatry.org/patients-families/depression/what-is-depression

https://adaa.org/understanding-anxiety/depression