Ultima actualizare 2019-11-03 de admin

HbA1c (Hemoglobina A1c) este o masura de laborator utilizata frecvent in acest scop. De asemenea, testul este util pentru monitorizarea tratamentului la pacientii cu diabet zaharat stabilit.

Diabetul si complicatiile acestuia raman o cauza majora a bolilor si a mortii timpurii la nivel mondial. Diagnosticul diabetului se bazeaza in mare masura pe detectarea nivelurilor ridicate de zahar (glucoza) din sange.

Aproximativ 6% din populatie sufera de diabet zaharat de tip 2, si 40% sunt nediagnosticate.

La nivel mondial, prevalenta diabetului de tip 2 este estimata la 6,4% la adulti, dar variaza intr-o oarecare masura in randul tarilor cu o rata de diabet nedetectata de pana la 50% in unele zone.

Termenul diabet zaharat descrie mai multe tulburari de metabolism carbohidrat anormal care sunt caracterizate de niveluri ridicate de glucoza din sange (hiperglicemie). Diabetul este asociat cu o deteriorare relativa sau absoluta a secretiei de insulina, impreuna cu grade diferite de rezistenta periferica la actiunea insulinei.

Diferenta dintre diabetul tip 1 si diabetul de tip 2

Prevalenta diabetului de tip 1 si de tip 2 continua sa creasca la nivel mondial, cu diabetul de tip 2 mult mai comun si reprezinta peste 90% dintre pacientii cu diabet zaharat.

Diabetul de tip 1 a fost denumit debut juvenil sau diabet zaharat dependent de insulina, deoarece acesta se prezinta adesea in copilarie si se caracterizeaza prin incapacitatea pancreasului de a produce insulina.

Insulina este necesara pentru ca celulele corpului sa poata utiliza glucoza pentru producerea de energie. Fara insulina, glucoza se acumuleaza in sange, ducand la hiperglicemie. Datorita absentei insulinei, majoritatea pacientilor cu diabet zaharat de tip 1 trebuie sa fie tratati cu insulina.

In schimb, diabetul de tip 2, denumit anterior diabet zaharat la adulti sau non-insulino-dependent, poate sa apara la orice varsta. Desi este cel mai frecvent intalnita printre adulti, prevalenta creste printre copii.

Diabetul de tip 2 se caracterizeaza prin rezistenta la insulina. Rezistenta la insulina este definita ca un raspuns diminuat la o anumita concentratie de insulina. Initial, pancreasul raspunde prin producerea de mai multa insulina. Din acest motiv, persoanele cu rezistenta la insulina au adesea niveluri ridicate de insulina din sange. Cu toate acestea, pe masura ce se dezvolta diabetul, celulele beta ale pancreasului devin adesea incapabile sa produca mai multa insulina, iar nivelul sanguin scade.

Diabetul de tip 2 este frecvent asociat cu obezitatea sau cu sindromul metabolic. Multi pacienti cu tulburare au, de asemenea, hipertensiune arteriala si anomalii lipidice.

Cum este diagnosticat diabetul?

Identificarea precoce a diabetului zaharat deschide usa pentru interventii pentru a limita progresia bolii si a preveni sau a intarzia complicatiile acesteia.

Cele mai frecvente simptome ale diabetului zaharat sunt setea care duce la cresterea consumului de lichide (polidipsie), urinare excesiva si frecventa (poliurie), vedere incetosata, senzatie anormala a pielii (parestezie), oboseala si pierdere in greutate inexplicabila.

Cu toate acestea, multi pacienti cu diabet zaharat sunt asimptomatici, ceea ce face ca boala sa ramana nedetectata.

Diagnosticul diabetului se bazeaza de obicei pe detectarea nivelurilor ridicate de glucoza din sange. Acest lucru se poate face prin masurarea glucozei in sange, a HbA1c sau printr-un test de toleranta la glucoza.

Nivelul de glucoza din sange este concentratia de glucoza din sange in momentul testului. Desi un astfel de test este informativ, acesta are cateva limitari.

O toleranta la glucoza este testul in care se administreaza glucoza si probele de sange luate dupa aceea pentru a masura cat de rapid este eliminat zaharul din sange. Desi adesea util, este un test greoi si nu este foarte util pentru screening-ul sau monitorizarea terapiei.

Ce este HbA1c

In termeni medicali hemoglobina glicata, a A1C, hemoglobina A1C, glicohemoglobina, este un test de sange utilizat pe scara larga pentru detectarea diabetului zaharat. O lectura HbA1c poate fi luata din sange dintr-un deget, dar este luata adesea dintr-o proba de sange trasa dintr-o vena in brat.

Prin masurarea HbA1c, este posibila obtinerea unei imagini globale a nivelurilor medii ale zaharului din sange pe o perioada de saptamani sau luni.

Testul se bazeaza pe faptul ca glucoza intra in celulele rosii si devine ireversibil atasata la hemoglobina din celule. Rata la care glucoza se leaga la hemoglobina depinde de concentratia glucozei din sange.

Aproximativ 1% din celulele rosii sunt distruse zilnic, iar un numar egal de celule noi intra in circulatie. Prin urmare, HbA1c reflecta glicemia medie pe durata de viata a celulelor rosii din sange (aproximativ 120 de zile) si se coreleaza bine cu media glicemiei in ultimele 8-12 saptamani.

Astfel, masuratorile HbA1c sunt utile pentru detectarea diabetului, precum si pentru monitorizarea terapiei la cei deja tratati pentru diabet. Cu cat este mai mare HbA1c, cu atat este mai mare riscul aparitiei complicatiilor legate de diabet.

Deoarece HbA1c reflecta controlul pe termen lung al glucozei din sange, acesta este adesea folosit pentru a monitoriza efectele dietei, exercitiilor si terapiei medicamentoase la persoanele cu diabet zaharat. Daca nivelurile de zahar din sange au fost ridicate in ultimele saptamani, HbA1c va fi, de asemenea, mai mare.

HbA1c poate fi exprimat ca procent (unitate DCCT) sau ca valoare in mmol / mol (unitate IFCC).

American Diabetes Association (ADA), Asociatia Europeana pentru Studiul Diabetului (EASD) si Federatia Internationala Diabet (IDF) , au fost de acord ca, in viitor, HbA1c este de a fi raportate in Federatia Internationala de unitati de Chimie Clinica (IFCC).

Cum este interpretat HbA1c in practica clinica?

La persoanele sanatoase, nivelul HbA1c trebuie sa fie mai mic de 6% (42 mmol / mol) din hemoglobina totala.

Termenul prediabet este adesea folosit pentru a descrie o situatie in care nivelul zaharului din sange este mai mare decat in ​​mod normal, dar nu este inca suficient de ridicat pentru a fi clasificat ca diabet zaharat de tip 2. Fara interventie, pacientii cu prediabet pot dezvolta diabet.

Standardele de ingrijire a diabetului zaharat de catre American American Diabetes Association (ADA) din 2010, bazate in mare masura pe avizul unui comitet international de experti, au adaugat HbA1c ca criterii de diagnosticare pentru diabet.

Conform ADA, prediabetul este definit ca HbA1c 5,7-6,4% (39-47 mmol / mol)  si diabetul este definit ca HbA1c  > 6,5% (48 mmol / mol)

Pentru pacientii cu diabet zaharat stabilit, obiectivele tratamentului variaza intr-o oarecare masura. Federatia Internationala Diabet si Colegiul American de Endocrinologie recomanda atingerea valorilor HbA1c sub 6,5% (48 mmol / mol), in timp ce American Diabetes Association recomanda HbA1cA sub 7% (53 mmol / mol) pentru majoritatea pacientilor.

In general, se recomanda ca tratamentul diabetului sa fie indreptat spre mentinerea nivelului de HbA1c la un nivel cat mai aproape de normal, fara episoade de hipoglicemie (nivel scazut al glicemiei).

Iata cum sunt interpretate nivelele HbA1c in practica clinica:

• Nivelurile HbA1c cuprinse intre 5,7% si 6,4% (39-47 mmol / mol) indica un risc crescut de diabet (prediabet)
• Diabetul este definit ca HbA1c  > 6,5% (48 mmol / mol)
• Pentru persoanele cu diabet, un HbA1c de  6,5%  (48 mmol / mol) este considerat un control bun

Surse medicale:

https://www.uptodate.com/contents/clinical-presentation-and-diagnosis-of-diabetes-mellitus-in-adults

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2999978/

http://care.diabetesjournals.org/content/32/Supplement_1/S6