Fibrilatia atriala – Simptome si tratament

  • 2K
  • 9
  •  
  •  
  •  
  •  
    2.1K
    Shares

Fibrilatia atriala este o aritmie cardiaca foarte frecventa care, de obicei, produce batai rapide, neregulate ale inimii. Aceasta aritmie apare cel mai adesea la varstnici si cu probleme cardiace structurale, cum ar fi boala valvei, insuficienta cardiaca sau tulburari de conducere electrica cardiaca.

Cea mai mare problema de fibrilatie atriala nu este aritmia in sine, ci mai degraba riscul ridicat de formare a trombilor in inima care se pot rupe, urcand la creier si provoca accident vascular cerebral.

Ce este atriul?

Sa facem o scurta trecere in revista a anatomiei inimii astfel incat sa putem intelege mai bine fibrilatia atriala (AF).

Inima noastra are patru camere sau cavitati: atriul stang, ventriculul stang, atriul drept si ventriculul drept. Partea stanga a inimii, compusa din atriu si ventriculul stang, nu comunica cu partea dreapta a inimii, compusa din atriu si ventriculul drept.

Sangele ajunge la inima prin vena cava care curge in atriul drept. Atunci cand atriul este plin, acesta contracteaza si impinge sangele in ventriculul drept. Cand ventriculul devine plin, se contracteaza si pompand sange spre arterele pulmonare. Sangele trece apoi prin plamani, primeste oxigen si se intoarce la inima, ajungand la atriul stang. Din nou, atunci cand atriul este umplut, acesta contracteaza si impinge sangele in ventriculul stang. Ventriculul stang, atunci cand este umplut, pompeaza sangele in artera aortica, de unde va fi distribuita restului corpului. Dupa ce trece prin intregul corp, sangele revine la inima prin vena cava, reluand ciclul.

Ce este o aritmie cardiaca?

Acest intreg proces de contractie cardiaca si de pompare a sangelui este sincronizat fin, astfel incat fiecare eveniment descris sa apara la o distanta de doar cateva sute de secunde. Contractia cardiaca este controlata de impulsuri electrice usoare generate de o structura numita nod sinusal, localizata la varful atriului drept, alcatuita din celule capabile sa genereze activitate electrica. 

Aritmiile cardiace sunt afectiuni care apar atunci cand exista o problema in generarea sau distributia acestor impulsuri electrice de catre inima, determinand contractia cavitatilor cardiace sa piarda acest sincronism descris chiar acum.

Ce este fibrilatia atriala?

De obicei, impulsurile electrice cardiace sunt generate exclusiv de catre nodul sinusal, stimuland in primul rand contractia atriul drept, atunci atriul stang si, in cele din urma, ventricule. Un singur impuls electric dureaza 0,19 secunde pentru a calatori prin toata inima.

In timpul activitatii cardiace normale, nodul sinusului declanseaza impulsuri electrice ritmic, cu un interval minim intre fiecare impuls nou

Fibrilatia atriala este o aritmie cauzata de debutul a mai mult de un punct in atriul capabil sa declanseze impulsuri electrice. Cand mai multe impulsuri electrice sunt declansate simultan, intr-un mod haotic, muschii atrius primesc mai multe ordini de contractie in acelasi timp, fara timp de odihna, ceea ce duce la crearea a ceea ce numim fibrilatie atriala.

In aceasta aritmie, atriul incepe sa faca contractii scurte, succesive si ineficiente. Din punct de vedere vizual, ele par a fi tremurand, ca si cum ar purta un soc electric sau o criza. Atriul normal bate intre 60 si 100 de ori pe minut, ceea ce reprezinta ritmul cardiac normal. In fibrilatia atriala poate face pana la 600 de contractii (scurte si ineficiente) pe minut.

Din fericire, aceste impulsuri electrice haotice nu pot ajunge la ventricule deoarece trebuie sa treaca printr-o structura numita nodul ventricular atrium (nod AV). Aceasta structura situata la limita dintre atrii si ventriculi, este capabil de a filtra sute de impulsuri haotice pe masura ce sosesc, care permite trecerea doar a 100 si 170 de impulsuri pe minut (care determina un ritm cardiac intre 100 si 170 de batai pe minut ). Inima pacientului este accelerata, dar spre deosebire de ceea ce se intampla in atrium, exista un interval minim intre un impuls si celalalt, astfel incat ventriculele sa-si mentina capacitatea de contractie intacta.

Deoarece fibrilatia atriala nu se contracta in mod corespunzator, trecerea sangelui in ventricul este afectata si nu se produce liniar. Sangele creeaza, in cele din urma, un vartej de vant in interiorul atriumului, cauzand o parte din acesta, care favorizeaza formarea de cheaguri (le voi explica mai tarziu consecintele acestor cheaguri).

Cauzele fibrilatiei atriale

Varsta este unul dintre cei mai importanti factori de risc, fibrilatia atriala fiind o aritmie foarte frecventa la varstnici. In mai mult de 70% din cazurile de AF, pacientul are varsta de peste 65 de ani. Numai 0,1% din populatia sub varsta de 55 de ani au fibrilatie atriala.

In plus fata de varsta, un alt factor important de risc este prezenta bolilor de inima; hipertensiunea arteriala si boala coronariana sunt cele mai importante doua. Pacientul hipertensiv pe termen lung are de obicei dilatatie atriala, ceea ce favorizeaza dereglarea sistemului electric cardiac. Pacientul cu boala coronariana poate prezenta o ischemie a celulelor care genereaza si conduce impulsurile electrice, favorizand aparitia aritmiilor.

Exista, de asemenea, factori de risc pentru dezvoltarea fibrilatiei atriale:

  • Insuficienta cardiaca
  • Boli ale valvei cardiace
  • Hipertiroidismul
  • Consumul excesiv de alcool
  • Apneea de somn
  • Boala pulmonara obstructiva cronica
  • Infectii acute
  • Embolism pulmonar
  • Droguri si medicamente.
  • Consum excesiv si cofeina.

Simptomele fibrilatiei atriale

Daca fibrilatia atriala nu provoaca o accelerare a ritmului cardiac major, numita tahicardie, poate trece chiar si neobservata. In cele mai multe cazuri, cu toate acestea, fibrilatie atriala, de obicei, sa fie insotita de ritm cardiac in jurul valorii de 120-130 de batai pe minut, ceea ce provoaca simptome cum ar fi palpitatii, disconfort toracic, ameteli, oboseala si / sau scurtarea respiratiei.

O descoperire tipica a AF este o inima accelerata, peste 100 de batai pe minut asociata cu o rata de ritm total neregulata.

Daca simtiti palpitatii sau oricare dintre simptomele de fibrilatie atriala mentionate mai sus, puneti degetul pe pulsul in sine pentru a evalua ritmul cardiac. Inima normala bate in mod regulat, cu intervale egale de timp intre fiecare batai. Ritmul cardiac este de obicei intre 60 si 100 bpm.

O inima cu ritm regulat se potriveste cu urmatorul model: 
tum … ..tum ..tum … … … ..tum ..tum ..tum … … … ..tum ..tum ..tum … … … ..tum. .tum … ..um.

Au o inima cu fibrilatie atriala au un ritm neregulat, ceva de genul: 
tum tum … … .tum.tum.tum ..tum..tum ……… … … .tum tum.tum.tum.tum ……… .tum … .tum …… tum.tum … tum.

Tipuri de fibrilatie atriala

Fibrilatia atriala este clasificata in 4 moduri: nou diagnosticat, paroxismal, persistent sau permanent.

a. Fibrilatia atriala recent diagnosticata: Toate AF atunci cand sunt detectate pentru prima data sunt clasificate ca nou diagnosticate. In unele situatii, pe baza simptomelor palpitatiilor, este posibil sa se determine momentul exact al debutului. Cu toate acestea, exista cazuri de fibrilatie atriala asimptomatica, determinand multi pacienti sa aiba aritmie si nu o cunosc. Aceste cazuri sunt de obicei descoperite accidental in timpul unui examen medical de rutina.

b. Fibrilatia atriala paroxistica: acestia sunt pacienti cu episoade AF recurente de scurta durata. De obicei, pacientul prezinta cel putin 2 episoade pe saptamana, cu o durata mai mica de 24 de ore si o rezolutie spontana a afectiunii.

c. Fibrilatia atriala persistenta: acestea sunt cazurile de AF care nu dispar spontan si trebuie tratate cu medicamente antiaritmice sau cu cardioversie electrica pentru a fi inversate (explicate mai jos in partea de tratament).

d. Fibrilatie atriala permanenta: acestea sunt cazurile de AF care dureaza mai mult de un an si nu dispar spontan sau cu tratament medical.

Diagnosticul fibrilatiei atriale

Diagnosticul fibrilatiei atriale se face usor prin electrocardiograma. In cazurile de fibrilatie atriala paroxistica, poate fi necesar un examen numit Holter. In acest examen, pacientul are un dispozitiv electrocardiogram atasat la corpul sau timp de 24 pana la 48 de ore si este posibil sa se detecteze aparitia perioadelor scurte de AF in acest interval de timp.

Ecocardiograma (un fel de ultrasunete a inimii) este de asemenea capabila sa detecteze fibrilatia atriala. Marele sau avantaj este ca poate evalua si dimensiunea ventriculilor si a atriilor. Pacientii cu o inima foarte dilatata, de obicei, nu raspund bine tratamentelor destinate inversarii AF.

Tratamentul fibrilatiei atriale

Cardioversie

Cardioversia este termenul folosit pentru a inversa fibrilatia atriala. Cardioversia electrica se realizeaza cu un dispozitiv care provoaca soc, similar cu ceea ce se face in unele cazuri de stop cardiac. Cardioversia electrica se face, de obicei, numai in cazuri mai severe atunci cand pacientul sufera de hipotensiune arteriala sau de risc de infarct miocardic acut. Cardioversia farmacologica este una care se obtine cu medicamente antiaritmice intravenoase.

Cardioversia, fie ea electrica sau farmacologica, este indicata in cazurile de AF de la debutul recent, cand riscul formarii de cheaguri in atriul stang este scazut. Cu toate acestea, in cazul in care pacientul este in varsta si are deja o inima foarte mare sau bolnava, rata de succes a cardioversiei este foarte scazuta si performanta sa nu este indicata. Cardioversia functioneaza cel mai bine la pacientii care nu sunt atat de batrani si cu o inima sanatoasa.

Riscul major al cardioversiei este embolizarea unui cheag la creier intr-un moment in care atriul se contracta in mod normal din nou. In cazurile de AF care dureaza mai mult de 24 de ore, pacientul trebuie tratat cu anticoagulante timp de cel putin 3 saptamani inainte de cardioversie pentru a minimiza riscul de embolizare. O alternativa este efectuarea unei ecocardiograme prin esofag pentru a cauta cheaguri in atriul stang. Daca nu exista cheaguri vizibile, cardioversia se poate face chiar daca pacientul nu a luat anticoagulante timp de cel putin 3 saptamani.

Controlul ritmului cardiac

In cazurile de fibrilatie atriala pe termen lung sau la pacientii varstnici cu o inima deja foarte bolnava, cardioversia nu este de obicei utilizata, deoarece rata de succes este scazuta. In aceste cazuri, tratamentul are ca scop doar controlul ritmului cardiac. Deoarece majoritatea simptomelor AF sunt datorate tahicardiei, atunci cand pastram pacientul la frecvente mai mici de 100 de batai pe minut, fibrilatia atriala devine asimptomatica.

Controlul ritmului cardiac este realizat cu medicamente. Cele mai frecvent utilizate sunt amiodarona, propafenona, digoxina, diltiazemul, verapamilul sau metoprololul.

Anticoagulante

Toti pacientii cu fibrilatie atriala trebuie sa fie tratati cu medicamente anticoagulante pentru a preveni formarea de cheaguri in atriul stang. Medicamentul cel mai frecvent utilizat este warfarina. Problema majora cu warfarina este riscul de sangerare si necesitatea de a obtine teste de sange de multe ori pentru a controla nivelul sangelui.

Recent au lansate trei medicamente noi, care sunt bune alternative la warfarina, deoarece nu au nevoie de control cu ​​teste de sange. Acestea sunt: ​​Dabigatrana, Apixabana si Rivaroxabana.

La pacientii care sunt foarte batrani sau care au dificultati in controlul propriilor medicamente, utilizarea anticoagulantelor poate fi periculoasa deoarece riscul de sangerare este ridicat. In aceste cazuri, medicul poate alege sa prescrie medicamente care inhiba plachetele, cum ar fi aspirina. Prevenirea formarii cheagurilor nu este la fel de eficienta, dar riscul de sangerare este mult mai mic.

(Visited 12.142 times, 6 visits today)

  • 2K
  • 9
  •  
  •  
  •  
  •  
    2.1K
    Shares

Related posts

One Thought to “Fibrilatia atriala – Simptome si tratament”

  1. […] renuntarea la fumat si bautura, exercitii fizice, alimentatia sanatoasa etc. ). La pacientii cu fibrilatie atriala, medicamentele anticoagulante sunt de obicei indicate, cum ar fi warfarina , apixabana, […]

Leave a Comment