Diabetul de tip 1: cauze, simptome si tratament

Daca ti-a placut articolul, apreciaza-l cu un share!

Diabetul zaharat de tip 1 (DM1), numit si diabet juvenil, este o boala cronica care apare atunci cand pancreasul este bolnav si produce putina sau deloc insulina.

Insulina este un hormon care actioneaza permitand glucozei (zaharului) sa patrunda in celule, unde sunt folosite ca combustibil pentru a genera energie pentru organism. Fara insulina, glucoza nu poate patrunde in celule si ajunge sa se acumuleze in sange, ducand la o afectiune numita hiperglicemie.

Hiperglicemia este extrem de daunatoare organismului, provocand leziuni pe termen lung diferitelor tesuturi si organe.

Desi este mai frecvent la copii si adolescenti, diabetul de tip 1 poate aparea si la adulti.

Cauze

In cele mai multe cazuri, diabetul de tip 1 este o boala de origine autoimuna, in care anticorpii proprii ai pacientului ataca si distrug o parte din pancreas, in special celulele producatoare de insulina, cunoscute sub numele de celule beta ale insulelor Langerhans.

Procesul autoimun de distrugere a celulelor beta pancreatice are loc la indivizi sensibili genetic si este probabil declansat de unul sau mai multi agenti de mediu, cum ar fi unele tipuri de virusi.

Procesul de distrugere este lent si dureaza cateva luni pana la cativa ani pentru ca sa apara suficiente leziuni celulare incat productia de insulina sa devina rara.

Exista doua varfuri in incidenta diabetului zaharat: primul apare intre 4 si 7 ani si al doilea intre 10 si 14 ani.

In concluzie, pacientul se naste deja cu modificarile genetice care favorizeaza aparitia diabetului de tip 1, dezvolta autoanticorpi in primii ani de viata si va prezenta boala doar chiar si in copilaria mijlocie spre tarzie.

Diabetul de tip 1 de origine autoimuna se numeste tip 1A. Mai exista diabet de tip 1B, care este mai rar, apare si din cauza distrugerii celulelor beta ale pancreasului, dar originea este necunoscuta, deoarece nu exista autoanticorpi implicati in geneza bolii.

Diabetul de tip 1 este ereditar?

Istoricul familial este relevant, dar nu strict necesar. Riscul ca un copil sa dezvolte diabet de tip 1 este:

  • 0,4%, daca nu exista antecedente familiale.
  • 1 pana la 4%, daca mama este diabetica de tip 1.
  • 3 pana la 8%, daca tatal este diabetic de tip 1.
  • 2 pana la 6%, daca unul dintre frati are DM1.
  • 30%, daca ambii parinti au boala.
  • 30% daca un frate geaman identic are boala.

In cazurile de diabet zaharat de tip 2 (DZ2), ereditatea este un factor de risc mult mai puternic, peste 75% dintre pacienti avand antecedente familiale pozitive.

Care este diferenta dintre diabetul de tip 1 si diabetul de tip 2?

Spre deosebire de ceea ce se intampla in majoritatea cazurilor de diabet zaharat de tip 1, diabetul zaharat de tip 2 nu are origine autoimuna si apare mai ales la adultii care sunt obezi, sedentari si cu antecedente familiale pozitive.

DZ2 este un tip de diabet care apare din cauza unei actiuni deficitare a insulinei in circulatia sanguina. Pancreasul produce insulina, dar tesuturile nu recunosc prezenta acesteia, impiedicand glucoza sa patrunda in celule, proces cunoscut sub numele de rezistenta la insulina.

Pentru mai multe informatii despre diabetul de tip 2, cititi: Diabet zaharat de tip 2: Semne de avertizare si pasi eficienti pentru prevenirea acestuia

Simptome

Simptomele diabetului de tip 1 sunt de obicei cauzate de hiperglicemie. Astfel:

  • Scaun excesiv.
  • Oboseala.
  • Urinare frecventa.
  • Pierderea controlului vezicii urinare in timpul somnului (udarea patului din nou).
  • Pierdere in greutate.
  • Vedere incetosata.
  • Foame frecventa.
  • Iritarea.
  • infectii frecvente
  • Vindecarea lenta a ranilor.
  • Respiratie urat mirositoare.

Cetoacidoza diabetica

La unii copii, primul semn de diabet poate fi o complicatie cunoscuta sub numele de cetoacidoza diabetica.

Fara insulina, celulele nu primesc cantitatea adecvata de glucoza si trebuie sa foloseasca depozitele de grasime ale corpului pentru energie. Descompunerea grasimilor genereaza substante acide, numite corpi cetonici, precum β-hidroxibutirat si acetoacetat.

Excesul de cetoacizi determina scaderea pH-ului sangelui, care poate acidifica sangele pana la niveluri fatale, motiv pentru care cetoacidoza este considerata o urgenta medicala. Aproape 80% dintre decesele la copiii si adolescentii diabetici sunt cauzate de cetoacidoza.

Cetoacidoza apare de obicei atunci cand glucoza este foarte necontrolata, in general cu valori mai mari de 500 mg/dl. Cele mai frecvente semne si simptome ale sale sunt:

  • Greata.
  • varsaturi.
  • Durere abdominala.
  • Confuzie mentala.
  • Prosternare.
  • Dificultate respiratorie.
  • Manca.

Pentru mai multe informatii despre simptomele diabetului, cititi: 9 primele simptome ale diabetului .

Complicatii

De-a lungul anilor, hiperglicemia cronica poate provoca leziuni diferitelor tesuturi din organism. Printre cele mai afectate organe se numara inima, vasele de sange, nervii, ochii si rinichii.

Rata si severitatea complicatiilor sunt direct legate de nivelul zaharului din sange (glicemie). Pe termen lung, cu cat glicemia este mai necontrolata si cu cat diabetul este mai in varsta, cu atat este mai mare riscul de a dezvolta mai multe boli.

Exista mai multe complicatii ale diabetului de tip 1, unele legate direct de hiperglicemia cronica, altele legate de restrictiile pe care le provoaca boala. Dintre cele mai frecvente, putem aminti:

  • Boala coronariana (angina).
  • Infarctul miocardic acut.
  • Accident vascular cerebral .
  • hipertensiune arteriala
  • Leziuni ale arterelor membrelor inferioare: poate provoca blocarea grava a vaselor de sange din picioare si necesitatea amputarii membrului.
  • Neuropatie diabetica: leziuni ale nervilor periferici, de obicei ai picioarelor si picioarelor, care provoaca furnicaturi, amorteala, arsuri sau durere.
  • Leziuni ale nervilor tractului gastrointestinal, ducand la probleme precum greata, varsaturi, diaree sau constipatie.
  • Disfunctia erectila .
  • Nefropatie diabetica: afectarea rinichilor, provocand insuficienta renala cronica si pierderea unor cantitati mari de proteine ​​in urina.
  • Retinopatie diabetica: afectarea vaselor de sange ale retinei, care poate provoca orbire.
  • Complicatii ale sarcinii: preeclampsie, avort spontan, nasterea mortii si malformatii congenitale.
  • depresie .
  • Tulburari de alimentatie, cum ar fi bulimia si anorexia nervoasa.
  • Infectii recurente, cum ar fi candidoza vaginala si infectia tractului urinar .
  • Crestere oprita.
  • Aparitia altor boli autoimune: tiroidita autoimuna si boala celiaca sunt cele mai frecvente.

Diagnostic

Diagnosticul DM1 se face prin masurarea glicemiei sau a hemoglobinei glicozilate.

Sunt necesare doua analize de sange, recoltate in zile diferite, cu cel putin unul dintre cele trei criterii enumerate mai jos:

  • Glicemia a jeun peste 126 mg/dl.
  • Glicemia in orice moment al zilei peste 200 mg/dl.
  • Hemoglobina glicozilata (HbA1c) mai mare de 6,5%.

Odata diagnosticat diabetul, endocrinologul poate testa si prezenta autoanticorpilor in sange.

Tratament

Nu exista tratament pentru diabetul de tip 1. Tratamentul vizeaza controlul glicemic pe termen lung pentru a reduce incidenta complicatiilor.

Controlul glicemic se realizeaza prin mai multe abordari, cele mai importante fiind:

  • Administrarea regulata de insulina (de pana la 6 ori pe zi).
  • Monitorizarea dietei.
  • Monitorizarea frecventa a glicemiei de catre pacient.
  • Practicarea exercitiilor fizice.

Scopul tratamentului este de a mentine valoarea hemoglobinei glicozilate sub 7%. Pentru a face acest lucru, pacientul trebuie sa incerce sa mentina glicemia inainte de mese intre 80 si 130 mg/dl si dupa mese sub 180 mg/dl.

Daca valorile sunt necontrolate, dieta si doza de insulina trebuie reevaluate.

Tratament cu insulina

Deoarece in diabetul de tip 1 pancreasul produce putina sau deloc insulina, pacientii trebuie sa inlocuiasca insulina artificiala cu insulina naturala, care poate fi administrata prin injectii regulate pe parcursul zilei sau printr-o pompa de insulina.

Nivelul de insulina administrat trebuie definit cu atentie in functie de dieta pacientului si de obiceiurile de exercitii fizice. Cantitatile insuficiente pot sa nu controleze glicemia si sa creasca riscul de complicatii, in timp ce cantitatile excesive pot duce la hipoglicemie .

Referinte

(Visited 144 times, 1 visits today)

Daca ti-a placut articolul, apreciaza-l cu un share!

Lasă un răspuns

Specify Twitter Consumer Key and Secret in the Super Socializer > Social Login section in the admin panel for Twitter Login to work

Don`t copy text!