Ultima actualizare 2025-04-14 de Mariana
Diureticele sunt substanțe care cresc cantitatea de urină pe care o produceți și ajută organismul să elimine excesul de apă.
Acest exces de apă se numește retenție de apă. Poate provoca o senzație de „umflare” și poate duce la umflarea picioarelor, gleznelor, mâinilor și labei picioarelor.
Diferiți factori pot cauza retenția de apă, inclusiv unele afecțiuni grave de sănătate, cum ar fi bolile de rinichi și insuficiența cardiacă.
Cu toate acestea, multe persoane se confruntă cu o formă ușoară de retenție din cauza unor factori precum modificările hormonale, ciclul menstrual sau inactivitatea prelungită, cum ar fi în timpul unui zbor lung.
Dacă aveți retenție de apă cauzată de o problemă de sănătate sau dacă observați o retenție bruscă și severă, este important să solicitați imediat sfatul medicului dumneavoastră.
Pentru cazurile de retenție ușoară care nu sunt cauzate de o afecțiune medicală, pot exista anumite alimente și suplimente care ajută.
10 diuretice naturale
Iată cele mai eficiente 10 diuretice naturale, împreună cu o privire asupra dovezilor care le susțin eficiența.
1. Cafea
Cafeaua este o băutură foarte populară, care a fost asociată cu unele beneficii impresionante pentru sănătate.
Este, de asemenea, un diuretic natural, în principal datorită conținutului său de cofeină (1 ).
Se știe că dozele mari de cofeină, între 250–300 mg (echivalentul a aproximativ două până la trei căni de cafea), au un efect diuretic (2).
Aceasta înseamnă că consumul a câteva căni de cafea ar putea determina o creștere a producției de urină.
Cu toate acestea, o porție standard de cafea – adică aproximativ o ceașcă – este puțin probabil să conțină suficientă cofeină pentru a avea acest efect.
În plus, dacă sunteți un consumator obișnuit de cafea, este posibil să dezvoltați toleranță la proprietățile diuretice ale cofeinei și să nu mai experimentați niciun efect (2,3).
2. Extract de păpădie
Extractul de păpădie, cunoscut și sub denumirea de Taraxacum officinale, este un supliment din plante popular, adesea utilizat pentru efectele sale diuretice naturale (4,5).
Se crede că are potențial diuretic datorită conținutului ridicat de potasiu al plantei de păpădie (6).
Consumul de alimente bogate în potasiu semnalează rinichilor să elimine mai mult sodiu și apă (7).
Acest lucru poate fi benefic, deoarece majoritatea dietelor moderne sunt bogate în sodiu și sărace în potasiu, ceea ce poate duce la retenție de lichide (8).
Teoretic, datorită conținutului ridicat de potasiu, păpădia ar putea ajuta la eliminarea excesului de apă cauzat de un aport mare de sodiu.
Totuși, conținutul real de potasiu din păpădie poate varia, la fel și efectele sale (6 ).
Studiile pe animale care au investigat efectele diuretice ale păpădiei au oferit rezultate mixte (4 ).
Există doar câteva cercetări pe oameni, însă un mic studiu clinic a constatat că administrarea unui supliment de păpădie a crescut cantitatea de urină produsă în cele cinci ore de după administrare (9).
În general, se cunosc puține lucruri despre efectele diuretice ale păpădiei la oameni, așa că sunt necesare mai multe studii (4 ).
3. Coada-calului
Coada-calului este un remediu pe bază de plante, obținut din planta coada-calului de câmp, cunoscută și sub denumirea științifică de Equisetum arvense.
A fost folosită de-a lungul timpului ca diuretic natural și este disponibilă comercial atât sub formă de ceai, cât și de capsule.
În ciuda utilizării sale tradiționale, există foarte puține studii care au evaluat eficiența sa (10).
Un mic studiu realizat pe 36 de bărbați a constatat că coada-calului a fost la fel de eficientă ca hidroclorotiazida, un medicament diuretic prescris frecvent (11).
Deși coada-calului este, în general, considerată sigură, nu este recomandată pentru utilizare pe termen lung.
De asemenea, nu ar trebui să fie administrată persoanelor cu anumite afecțiuni preexistente, cum ar fi bolile de rinichi sau diabetul (12).
Sunt necesare mai multe cercetări pentru a confirma efectele sale diuretice (10).
Rețineți, de asemenea, că remediile pe bază de plante pot conține cantități variabile de ingrediente active, iar efectele pot varia de la un produs la altul.
4. Pătrunjel
Pătrunjelul a fost folosit de mult timp ca diuretic în medicina populară.
În mod tradițional, era preparat sub formă de ceai și consumat de mai multe ori pe zi pentru a reduce retenția de apă (10).
Studiile pe șobolani au arătat că pătrunjelul poate crește fluxul de urină și poate avea un efect diuretic ușor (13).
Cu toate acestea, nu există studii clinice pe oameni care să evalueze eficiența sa ca diuretic.
Prin urmare, nu se știe în prezent dacă are același efect la oameni și, dacă da, care sunt dozele eficiente.
Lectură suplimentară: Ceai de patrunjel – remediu pentru anemie, infectii urinare, pietre la rinichi
5. Hibiscus
Hibiscusul este o familie de plante cunoscută pentru florile sale frumoase și viu colorate.
O parte a acestei plante, cunoscută sub denumirea de calici, este folosită frecvent pentru prepararea unui ceai medicinal.
Deși dovezile sunt limitate, se spune că acest ceai are o serie de beneficii pentru sănătate, inclusiv scăderea tensiunii arteriale la persoanele cu hipertensiune (14).
Este, de asemenea, promovat ca diuretic și ca un posibil remediu pentru retenția ușoară de lichide.
Până în prezent, unele studii de laborator și pe animale au indicat că hibiscusul ar putea avea un efect diuretic ușor (15,16).
Totuși, un studiu din Thailanda realizat pe 18 persoane cărora li s-au administrat 3 grame de hibiscus pe zi, sub formă de ceai, timp de 15 zile, nu a constatat nicio modificare a producției de urină (14).
În general, rezultatele au fost mixte.
Chiar dacă studiile pe animale au arătat un anumit efect diuretic, cercetările pe oameni nu au reușit, până în prezent, să confirme acest efect (14 ,17).
6. Chimen
Chimenul este o plantă cunoscută și sub denumirile de fenicul meridian sau chimen persan.
Este frecvent utilizat ca condiment în gastronomie, mai ales în preparate precum pâinea, prăjiturile și deserturile.
În terapiile tradiționale cu plante, precum Ayurveda din India, chimenul este folosit pentru o varietate de scopuri medicinale, inclusiv pentru tratarea tulburărilor digestive, durerilor de cap și grețurilor matinale (18).
În medicina tradițională marocană, este utilizat și ca diuretic.
Un studiu pe șobolani a arătat că administrarea extractului lichid de chimen a dus la o creștere semnificativă a producției de urină în decurs de 24 de ore (19).
Totuși, acesta este singurul studiu cunoscut privind efectele diuretice ale chimenului.
Prin urmare, sunt necesare mult mai multe cercetări, în special studii clinice pe oameni, pentru a confirma potențialul său diuretic.
7. Ceai negru si verde
Atât ceaiul negru, cât și ceaiul verde conțin cofeină și pot acționa ca diuretice naturale.
În studiile pe șobolani, ceaiul negru s-a dovedit a avea un efect diuretic ușor. Acest efect a fost atribuit conținutului său de cofeină (20).
Totuși, ca și în cazul cafelei, este posibil să dezvoltați toleranță la cofeina din ceai.
Aceasta înseamnă că efectul diuretic va fi mai vizibil în special la persoanele care nu consumă ceai în mod regulat 3).
Ceaiul verde poate avea un efect similar, deși studiile sunt mai limitate în acest sens, iar răspunsul poate varia în funcție de cantitatea de cofeină consumată și de toleranța individuală.
8. Nigella Sativa
Nigella sativa, cunoscută și sub denumirea de „chimen negru”, este un condiment promovat pentru proprietățile sale diuretice naturale.
Studiile pe animale au arătat că extractul de Nigella sativa poate crește producția de urină și poate reduce tensiunea arterială la șobolanii cu hipertensiune arterială (22,23,24).
Acest efect poate fi explicat parțial prin efectele sale diuretice (25).
Cu toate acestea, nu au fost efectuate studiile pe oameni. Prin urmare, nu este clar dacă Nigella sativa are un efect diuretic semnificativ și la persoanele sau animalele care nu au hipertensiune arterială.
În plus, dozele utilizate în studiile menționate au fost mult mai mari decât cantitățile obținute prin simpla adăugare a acestei plante în alimentație (25).
9. Urzica ca diuretic natural
Urzica (Urtica dioica) este o plantă recunoscută de secole pentru proprietățile sale medicinale, inclusiv efectul diuretic. Frunzele de urzică conțin compuși activi, cum ar fi flavonoidele, mineralele (în special potasiu) și acizii organici, care stimulează rinichii să producă mai multă urină. Acest efect ajută la eliminarea excesului de lichide din organism, fiind utilă în reducerea retenției de apă sau în susținerea detoxifierii naturale. Ceaiul de urzică este cea mai comună formă de consum, preparat prin infuzarea frunzelor uscate, și este apreciat pentru capacitatea sa de a promova echilibrul hidric fără a epuiza electroliții, datorită conținutului său bogat de potasiu.
Efectul diuretic al urzicii se datorează în parte capacității sale de a crește fluxul urinar prin stimularea filtrării glomerulare la nivelul rinichilor. Spre deosebire de diureticele sintetice, urzica acționează mai blând și furnizează minerale esențiale, ceea ce o face potrivită pentru utilizarea pe termen lung în cazuri minore, cum ar fi balonarea cauzată de retenția de lichide. În plus, urzica are proprietăți antiinflamatoare și antioxidante, care pot susține sănătatea tractului urinar și pot reduce riscul de infecții. Consumul regulat de ceai de urzică poate contribui, de asemenea, la reducerea tensiunii arteriale ușoare, datorită eliminării sodiului prin urină, deși acest efect variază de la o persoană la alta.
Deși urzica este considerată sigură pentru majoritatea oamenilor, consumul excesiv poate duce la deshidratare sau dezechilibre electrolitice, mai ales dacă nu este însoțit de o hidratare adecvată. Ceaiul de urzică trebuie consumat cu moderație, de obicei 1-2 căni pe zi, iar persoanele care iau medicamente diuretice sau au afecțiuni renale ar trebui să consulte un medic înainte de utilizare. De asemenea, urzica proaspătă poate provoca iritații ale pielii din cauza firelor sale înțepătoare, astfel încât manipularea și procesarea ei necesită grijă. Pentru efecte optime, urzica uscată sau suplimentele standardizate sunt alternative practice, dar beneficiile diuretice sunt cel mai bine obținute din infuzii proaspete, preparate corect.
10. Pepenele verde
Pepenele verde (Citrullus lanatus) este un fruct apreciat nu doar pentru gustul său răcoritor, ci și pentru proprietățile sale diuretice naturale. Cu un conținut de apă de peste 90%, pepenele verde hidratează organismul și stimulează producția de urină, ajutând la eliminarea excesului de lichide și toxine. Bogat în potasiu și aminoacizi precum citrulina, acest fruct susține funcția renală și echilibrul electrolitic, făcându-l un diuretic blând, potrivit pentru reducerea retenției de apă, mai ales în zilele călduroase sau în cazuri de balonare ușoară. Consumul regulat de pepene verde, fie ca fruct proaspăt, suc sau smoothie, poate contribui la menținerea sănătății sistemului urinar.
Efectul diuretic al pepenelui verde este datorat combinației dintre conținutul său ridicat de apă și nutrienți specifici. Potasiul ajută la reglarea echilibrului de sodiu, reducând acumularea de lichide în țesuturi, în timp ce citrulina favorizează vasodilatația și îmbunătățește fluxul sanguin către rinichi, sporind filtrarea urinară. Spre deosebire de diureticele sintetice, pepenele verde nu provoacă pierderi semnificative de electroliți, ceea ce îl face o opțiune sigură pentru utilizarea ocazională. În plus, conținutul său de antioxidanți, precum licopenul, protejează celulele renale de stresul oxidativ și poate reduce inflamațiile asociate cu afecțiunile urinare minore. Aceste proprietăți fac din pepenele verde un aliat valoros pentru detoxifiere și hidratare.
Deși pepenele verde este în general sigur, consumul excesiv poate duce la un aport caloric ridicat din cauza zaharurilor naturale sau la disconfort digestiv la unele persoane. Pentru efectele diuretice optime, este recomandat să fie consumat proaspăt, în porții moderate (1-2 felii sau o cană de suc), de preferință în prima parte a zilei, pentru a evita urinarea frecventă pe timpul nopții. Persoanele cu afecțiuni renale cronice sau diabet ar trebui să consulte un medic înainte de a include cantități mari de pepene verde în dietă, din cauza conținutului de potasiu și zahăr. Pentru a maximiza beneficiile, alege pepeni copți, de sezon, și evită sucurile procesate, care pot conține aditivi ce diminuează efectele naturale. Pepenele verde rămâne o opțiune delicioasă și accesibilă pentru susținerea sănătății renale și hidratarea naturală.
Alte modalități de a reduce retenția de apă cu diuretice naturale
Pe lângă suplimentele și alimentele diuretice, există și alte strategii care vă pot ajuta să reduceți retenția de lichide:
Acestea includ:
- Exerciții fizice: Activitatea fizică poate ajuta la eliminarea lichidului suplimentar prin creșterea fluxului de sânge către țesuturi și prin stimularea transpirației (26,27).
- Creșterea aportului de magneziu: Magneziul este un electrolit esențial care ajută la reglarea echilibrului fluidelor din organism. S-a demonstrat că suplimentele de magneziu pot reduce retenția de lichide la femeile cu sindrom premenstrual (28).
- Alimente bogate în potasiu: Consumul de alimente bogate în potasiu poate crește producția de urină și poate reduce nivelul de sodiu, ajutând astfel la reducerea retenției de lichide (29).
- Rămâneți hidratat: Unele cercetări sugerează că deshidratarea poate crește riscul de retenție de apă (32).
- Consumați mai puțină sare: O dietă bogată în sare poate promova retenția de lichide (30 ,31).
Cuvânt final
Includerea unora dintre aceste diuretice naturale în dietă poate ajuta la retenția ușoară de lichide.
Cu toate acestea, multe dintre ele nu au dovezi solide care să susțină efectele lor, astfel încât este posibil ca eficiența lor să fie limitată.
Totuși, combinarea acestora cu alte schimbări sănătoase, cum ar fi alimentatia echilibrată, activitatea fizică regulată și hidratarea adecvată, poate contribui la reducerea senzației de umflare.
