Ultima actualizare 2025-04-18 de Mariana
Penicilina este un antibiotic utilizat pentru tratarea infecțiilor bacteriene, cum ar fi infecțiile respiratorii superioare și, uneori, infecțiile provocate de răni. Este frecvent prescrisă de medici datorită accesibilității și eficienței sale din punct de vedere al costurilor. Deși reacțiile alergice la penicilină nu sunt foarte frecvente, hipersensibilitatea poate apărea și se manifestă, de obicei, prin erupții cutanate, roșeață a pielii, greață și, uneori, vărsături. Reacțiile severe apar la aproximativ 10% din populație și necesită tratament de urgență.
Unele reacții alergice pot fi declanșate și de alte antibiotice care conțin ingrediente similare penicilinei, ceea ce poate duce la o confuzie: oamenii cred că sunt alergici la penicilină, deși reacția poate fi cauzată de alt medicament. Aproximativ 90% dintre cei care susțin că sunt alergici la penicilină își pierd alergia de-a lungul vieții, însă în aproape 10% din cazuri aceasta persistă și necesită tratament.
Acest articol descrie simptomele alergiei la penicilină, cauzele acesteia și măsurile care trebuie luate în caz de reacție alergică.
Simptome ale alergiei la penicilină
Reacțiile alergice obișnuite se manifestă, în special, la nivelul pielii, imediat după administrarea medicamentului. Simptomele includ:
- Senzație de mâncărime – în special pe partea superioară a spatelui, gâtului, feței și pieptului.
- Umflături (angioedem) – în special pe față și gât; în cazuri rare, pot apărea la nivelul limbii și buzelor.
- Dificultăți de respirație – cauzate de inflamarea mușchilor gâtului, care îngustează căile respiratorii.
- Febră – o reacție normală a sistemului imunitar la inflamație.
- Ochi roșii (conjunctivită) – ca reacție a organismului la alergen.
- Anafilaxie – o reacție severă care pune viața în pericol. Simptomele includ pierderea cunoștinței, puls slab, confuzie și slăbiciune generală. Necesită tratament medical imediat.
Reacții întârziate
La unele persoane, reacțiile apar la câteva zile, săptămâni sau chiar luni după administrare. Acestea pot include:
- Nefrită – inflamație a rinichilor, cu simptome precum dureri de spate, febră, sânge în urină și edeme.
- Boala serică – o formă de alergie caracterizată prin febră, erupții cutanate și greață.
- Reacția medicamentosă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) – o afecțiune gravă care implică anomalii ale sângelui, erupții severe și afectarea organelor interne, cum ar fi rinichii și ficatul.
- Anemie – cauzată de scăderea numărului de globule roșii, ceea ce duce la oboseală, epuizare și paloare (observabilă pe palme, mucoasa bucală și conjunctivă).
Cauze ale alergiei la penicilină
La prima administrare, organismul poate identifica penicilina ca pe un corp străin și produce anticorpi împotriva acesteia. La o a doua expunere, acești anticorpi declanșează un răspuns inflamator, eliberând substanțe chimice care duc la apariția simptomelor.
Factori de risc
Persoanele cu următoarele caracteristici prezintă un risc mai mare de a dezvolta o alergie la penicilină:
- Sex feminin – femeile sunt mai predispuse la alergii medicamentoase.
- Istoric familial de alergii la medicamente.
- Alte alergii existente (alimente, praf, polen etc.).
- Administrarea de alte medicamente alergene.
Diagnostic
Pentru a diagnostica o alergie la penicilină, medicul va analiza istoricul medical și poate recomanda următoarele teste:
- Testul cutanat prin înțepare (prick test) – se introduce o cantitate mică de penicilină sub piele cu un ac steril.
- Testul cutanat intradermic – se injectează medicamentul sub piele pentru a observa eventualele reacții.
- Analize de sânge – măsoară nivelul imunoglobulinei E (IgE), implicată în reacțiile alergice.
- Testul de provocare gradată – pacientului i se administrează doze crescânde de penicilină sub supraveghere medicală.
Dacă toate testele sunt negative, medicul poate concluziona că pacientul nu este alergic la penicilină.
Tratament
- Antihistaminice
Inhibă legarea histaminei de receptorii H1 și H2, prevenind apariția reacțiilor alergice. - Antiinflamatoare nesteroidiene și corticosteroizi
Reduc inflamația și previn afectarea țesuturilor. - Epinefrină (adrenalină)
Utilizată în cazurile de anafilaxie pentru a reduce inflamația și a stabiliza pacientul. - Desensibilizare
Tratament realizat în mediul spitalicesc prin administrarea controlată a unor doze mici de penicilină, crescute treptat, până când organismul nu mai reacționează.
Dacă ai suspiciunea că ești alergic(ă) la penicilină, consultă medicul înainte de a lua antibiotice. Nu ignora reacțiile, chiar dacă par ușoare.
